Întânlirea de joi

[N Dobrescu]

Cu circa cinci ani de zile în urmă, un grup de inițiativă a organizat o întânlire lunară în a treia zi de joi.Întânlirea are loc la un restaurant din Pajura.Ieri joi 20 octombrie am participat și eu pentru prima dată din viața mea de pensionar.Am fost aproape 20 de persoane cu vârste între 60+, la femei și peste 80 la bărbați.
Pentru mine a fost emoționant să-l reîntânlesc pe ing. Tomescu Lucian, șef Secția III, unde am început activitatea în Geofizică.
Bătânețea nu este frumoasă . Ea lasă urme în noi.Cu circa un an în urmă am întânlit în Piață la Obor un coleg de Geofizică adus rău de spate și cu cocoașă.Cu toate astea, noi bătrâneii găseam loc și de zâmbete.Nimeni dintre noi nu a vorbit de bolile pe care le avem.S-a vorbit despre nepoți,despre călătorii, de cine a mai plecat dintre noi.Toți au avut un ton optimist.
Cu această ocazie, mi-am făcut bilanțul vieții dacă a meritat să stau 42 de ani în Geofizică.Din punct de vedere profesional, a meritat pentru că am avut acces la noutăți din electronică.Alte lucruri în facultate le învățam teoretic și la Geofizică am găsit aplicația.Recunosc că nu tot timpul am făcut muncă de inginer, dar atunci când nu ai slugi, acele lucruri trebuie să le facă cineva.Poate că din această cauză majoritatea inginerilor din LAEG erau îndemânatici.
Apoi în Geofizică am găsit oameni minunați, oameni cu suflet. Problemele de serviciu, greutățile, ne-au apropiat.
Pentru mine, cei mai urâți ani în Geofizică au fost sub conducerea americană.Românii s-au transformat, dădeau din coate ca să fie pe placul străinilor. La această întânlire am aflat că au mai rămas cca 120 persoane, probabil permanenți.Au fost vremuri când Geofizica avea 7000 de salariați.
Întânlirea anuală de bilanț se ținea la Casa de Cultură, Înfrățirea între popoare.
Până la întânlirea viitoare
Al dumneavoastră

Niculae Dobrescu

[N Dobrescu]

Joi 15 decembrie 2016 am participat la o nouă întânlire a unor pensionari din IPGG. Am fost 14 persoane. Nu este o oră fixă de venire.Normal, fiecare se așează la masă în funcție de locurile disponibile și de momentul venirii. Așa că se mai adaugă o masă în plus, ne mai strângem puțin ca să intre un scaun în plus.Față de data trecută, au fost două persoane noi, Nelu Ionescu și Titi Căpraru altele nu au mai venit de această dată. Locul nostru era în partea din spate a restaurantului la niște mese mari rotunde.Acum acel sector era acum ocupat de un parastas.
Cu toate că nu suntem de la același departament, ca vecini de masă, găsim cu ușurință subiecte de conversație. Cu vecinul de alături, cu cel de vis-a-vis.
Cu unul sau doi ani în urmă, la o expoziție de carte Gaudeamus, de la pavilionul Expoziției, l-am întânlit pe domnul Mihalache care a lucrat la Centrul de Calcul.Atunci eram la Pavilionul praghez care avea o mașină de scris care dacă tastai ceva, comanda o supapă și umplea un pahar de bere Staropramen. Cu paharul de bere gratuit, m-am așezat la o masă unde era o singură persoană și apoi din socializare ne-am dat seama că avem lucruri comune, Prospecțiuni. De data asta am fost din nou
vecini.
Emoționant a fost la despărțire când ne-am îmbrățișat sau strâns mâna și ne-am făcut urările care se fac în acestă lună, la sfârșit de an.
De multe ori mă întreb de ce scriu. Am scris pe acest forum Fiat și S.C Prospecțiuni SA viewtopic.php?f=2&t=104 Aș fi vrut ca lucrurile în Prospecțiuni să se întâmple ca la Fiat. Ca tinerii să cunoască istoria adevărată a lui Prospecțiuni. Un proverb românesc spune că cine nu are bătrâni, să-i cumpere.
Până la întânlirea viitoare,
Al dumneavoastră

Niculae Dobrescu