Anul 1971

[N Dobrescu]

În 1970 nu am avut concediu de odihnă deoarece acest drept apărea după 11 luni de zile de muncă neîntreruptă . În decembrie 1970 am beneficiat de niște zile de recuperare. În anul 1970 nu exista om de liber. În fiecare lună trebuia să primim liber pentru zilele de duminică lucrate. La navă, în funcție de realizarea planului, zilele de liber pentru duminicile lucrate se efectua la sfârșitul lunii sau la începutul lunii următoare.
În campania de reparații de iarnă am fost repartizat la atelierul de radio unde lucram cu tehn. Guguianu Honoriu, un electronist pasionat de radio care se ocupa și de evidența mijloacelor fixe și de obținerea de autorizații pentru stațiile de radio. Atelierul radio era în prima cameră din dreapta de la intrarea LAEG, acolo unde în viitor va fi ETC.
În 1971 dotarea IPGG cu stații de radio era următoarea:
-14 stații de radio Motorola Motran pe frecvențele 33.600 și 33.625 Mhz cu modulație de frecvență. Ele puteau fi conectate la RFU(Remote Firing Unit). Se vede că spațierea dintre canale era de 25 Khz. Spectrul de frecvențe nu era eficient folosit. În viitor spațierea dintre canale va fi de 12.5 Khz și va fi obligatorie
-12 stații Apelco cu modulație de amplitudine pe frecvențele 2090 și 2546 Khz
-4 stații Turner cu modulație de amplitudine pe frcvențele 2090 și 2546 Khz
-7 stații Teleco cu modulație de amplitudine pe frecvențele 2090 și 2546 Khz
-4 stații PYE 125T cu bandă laterală unică(Single Side Band) pe frecvențele 2090 și 3971 Khz. Aceste stații sunt o aplicație de folosire eficientă a spectrului de frecvență.
Nu existau stații de radio portabile. Stațiile seismice lucrau în sistem central, 12 canale stânga și 12 canale dreapta. Capetele profilului erau la 600 de metrii de stație. Pentru comunicații mai era folosit telefonul de campanie. Anterior au mai existat stații de radio sovietice RPMS. Într-o zi, singura femeie terenistă operator, Rodica Rău( Pastor), era în atelierul radio. Apoi intră Știucă Constantin și mă salută cu: Salut domnul inginer. Rodica mă întreabă: Te-ai ajuns și tu ești inginer? La care eu i-am răspuns spontan: Am și eu un an vechime. Apoi Știucă i-a precizat că sunt inginer. Pe teren era obiceiul ca atunci când ai un an vechime să te prezinți că ești inginer. Așa că la o formație toți erau ingineri. Eu totdeauna mă prezentam Dobrescu, fără funcție, titlu.
În aprilie a fost instalată rețeua Hi-Fix. La 2 Mai erau Toma Vasile și Vrebca Ștefan, la Cap Midia Anghel Adrian și Știucă Constantin, la Sf. Gheorghe Costache Gheorghe cu soția. În acest an a fost instalată stația monitor în clădirea turn de la Agigea aparținând Institutului Român de Cercetări Marine(IRCM). Aici operatori erau Mitulescu Valentin și Grigore Gheorghe. Tot aici urma să stea și Ing. Pelin Anton care va asigura operativ service pentru rețeaua Hi-Fix. Subsemnatul urma să asigur deservirea aparaturii Hi-Fix de pe navă.
Înainte de începerea lucrărilor cu nava Voinicul în luna iunie, am executat lucrări pentru IRCM cu nava militară hidrografică NH 112. Echipa de geologi de la IRCM era condusă de Panin Nicolae, în prezent membru corespondent al Academiei Române din 2003. Erau prelevate probe cu bodenul și carotierul. Noi asiguram partea de poziționare. Comandantul navei era Căpitan de Rangul I Georgescu. NH 112 era o navă îngustă și lungă cu două elice și putea fi întoarsă pe loc. Viteză era de 16 noduri.
După două luni de zile am început lucrul cu nava Voinicul. Șef de formație era Mercea Traian. Planul era de 800 km de înregistrări pe lună. La fiecare 20 de secunde se producea o explozie. Directiva de partid era să se reducă importurile. Așa au fost asimilate producerea de sfere la Șantierul Naval, de tuburi de plastic unde era introdusă dinamita , de scaune de etanșare care erau realizate la Chitila. Din această cauză, tuburile de plastic nu se rupeau cum trebuie , și lăsau resturi. Următorul tub nu se mai etanșa pe scaun și se producea rateu. Sfera trebuia scoasă afară și curățat tubul rupt. Și sferele se rupeau mai devreme decât sferele franțuzești din cauza tratamentului aplicat materialului. Profilele erau E-W și N-S de la travers Sf. Gheorghe și travers Vama Veche până la o distanță în larg față de țărm de 100 km.
Locuiam în aceiași cabină cu Marin Gonțoiu, în prova babord . Sistemul Hi-Fix era cu inițierea și integrarea culoarului. La plecarea din port treceam pe lângă un punct de coordonate cunoscut și la întoarcere din nou printr-un punct de coordonate cunoscut. Au fost achiziționate niște geamanduri mari care au fost lansate în marea liberă pentru a avea aceste coordonate de referință. Ele erau date în avize pentru navigatori și trebuiau să fie întreținute și iluminate.Când marea se agita sau era furtună, ne întorceam în port sau la adăpost și trebuia să realizăm închiderea pe coordonate.
Toți ceilalți se retrăgeau la cabină, eu eram de serviciu. Verificarea coordonatelor era făcută de un topograf din sediu, foarte meticulos, Galeriu.
În 1971 s-a lucrat pe mare cu Voinicul până în luna noiembrie. Cu dezafectarea navei și cu strîngerea rețelei Hi-Fix, ne-a apucat decembrie.
Al dumneavoastră

Niculae Dobrescu

[N Dobrescu]

Echipa de prospecțiuni seismice marine a fost condusă în 1971 de Mercea Traian care avea un cumplit rău de mare. Mercea Traian a descris foarte frumos o zi de lucru pe mare într-un articol dintr-o revistă internă a IPGG în anul 1970. Am avut un exemplar pe care l-am înmânat lui Gonțoiu Marin la eșirea lui la pensie. Am descris în postarea Împăcare și iertare viewtopic.php?f=2&t=136 șicana pe o făceam lui Mercea Traian legat de operarea stației de radio. Stația de radio pe navă era necesară pentru raportarea zilnică a producției, pentru solicitările de materiale, pentru comunicațiile privind rețeaua Hi-Fix , sau situația meteo.
În 1971 s-a lucrat numai cu stația digitală Geo Space 1700. Personalul echipei seismice era format din Gonțoiu Marin, Nicoară Ion, Șerban Ștefan, Trifu, Pascariu Mircea, subsemnatul, Predeleanu Dumitru, topograf Ion Gheorghe, maistru mecanic Apostol , 7 artificieri și Stoica Stoica din Căzănești care era ajutor din partea noastră la bucătărie.
Pentru marinari alocația de hrană era de 18 lei pe zi. Noi suportam costul mesei. În fiecare lună prin rotație de cambuză răspundea un marinar. Acesta din gestionarea cambuzei se alegea cu un costum de haine. Alimentele generale erau luate din depozitele Navrom, iar zarzavaturile proaspete se procurau cu numerar de pe piață. Masa era slabă. Costul era de 13 lei. Azi aveam ciorbă de fasole la prânz, a doua zi fasole scăzută. Stoica Stoica era un întreprinzător. Contra cost, ne servea costiță prăjită și bere rece cumpărată la prețul de 3 lei, la prețul final de 4 lei, mai ieftin decât la restaurant. Atunci nu exista nici decretul 400 și nici toleranță zero față de alcool.
Am spus că ritmul de tragere era la 20 de secunde. Între cabina Apollo și comandă era instalat un interfon . Gonțoiu era foarte rapid la schimbarea rolei. Stația avea numai un transport de bandă. Pierdea numai un pichet. Nicoară pierdea doi picheți.După picheții pierduți știam cine operează stația. Stația de înregistrare digitală era prototip,avea multe circuite TTL mari consumatoare și era pe socluri care în mediul marin se oxidau. De aceea apăreau deseori defecțiuni. Gonțoiu a fost tatăl acestei stații. După apariția unei defecțiuni și localizarea ei, putea preciza durata intervenției. Nava cu un cablu streamer de 2km trebuia să facă un rondou pentru a ajunge din nou la locul unde au început rateurile. Rondourile erau mai scurte sau mai lungi ca durată. Din 1975, stația Geo Space 1700 a lucrat și la uscat fiind operată de Gonțoiu Marin. O scurtă perioadă a fost operată și de alții , apoi a fost propusă la casare deoarece lipsea tatăl stației. Cei doi operatori de pe stație se schimbau între două trenuri.
Pe navă erau 3 tunuri. Se lucra cu 2 tunuri. Dacă se stricau sferele, ele trebuiau înlocuite și această operațiune era de durată și trebuiam să facem rondou. Într-o zi, topograful nostru Bigică a avut o cugetare. Stația s-a defectat, cablu s-a defectat, sferele s-au stricat, Hi-Fix-ul s-a defectat. Numai la mine nu s-au stricat hărțile. El avea în dotare hărțile și sulurile de hârtie cu preplotul profilelor.
Nava Voinicul nu avea capacitate mare pentru apă dulce și alimente și de aceea un voiaj nu era mai mare de 5 zile. Urma aprovizionarea cu apă, alimente, materiale și apoi din nou în mare.
Al dumneavoastră

Niculae Dobrescu

[N Dobrescu]

În 1971 Anton Pelin nu a fost îmbarcat pe nava Voinicul. Subsemnatul făceam tură cu Mircea Pascariu, iar Mitică Predeleanu cu Ion Gheorghe. Iarna nava Voinicul era folosită la Dunăre ca spărgător de ghiață. Acest lucru a făcut ca nava să aibă trepidații mai mari ca în anul 1970 când eu nu fusesem pe navă. Toată aparatura Hi-Fix era plină de relee fizice. La un moment dat receptorul
de pe navă arăta instabilitate. În ajutorul nostru au venit de la București ing. Pal Liviu, ing.Dragoș Mărgăritescu și ing. Negrescu Victor. A urmat supravegherea semnalului Hi-Fix în diverse puncte cu ajutorul osciloscopului și chiar pe poziția de remanență. În acea perioadă aparțineam de Ministerul Petrolului și eram bine dotați. Aveam de exemplu osciloscoape Tektronix pe care le
vedeam la Sala Palatului atunci când veneau caravane care prezentau echipamente electronice.
După perioada alocată sincronizării de 100 ms apărea o perturbație . S-a hotărât prin dezbatere de idei ca această perturbație să fie pusă la masă cu ajutorul unui releu suplimentar. Așa a fost rezolvată problema. Fără ajutorul străinilor, cu mijloace interne. Între negustorul Decca și IPGG erau comunicări ocazionale atunci când erau upgrade necesare pentru înlăturare a unor neajunsuri de proiectare. Periodic, un reprezentant al negustorului venea la București să ne propună achiziționarea unui sistem nou Hi-Fix/6 la al cărui concept se lucra. Probabil că cineva din partea română a discutat și despre problema pe care noi am întâmpinat-o, așa că la noul sistem a fost înlăturată problema pe care am avut-o noi.La sistemul Hi-Fix/6, dacă oscilatoarele aveau un mic decalaj, sincronizarea se păstra pentru 2.77 ore. Pentru a păstra sincronizarea, după ce aceasta a fost făcută, se inhiba sincronizarea cu un semnal fals.
În trecut, a mai fost o problemă în cadrul LAEG, când datorită unui contact imperfect la sistemul de încărcare la o stație DFS III, a fost aplicată tensiunea redresorului. S-au defectat mult piese. Prin program prelungit și colaborarea multor ingineri din LAEG s-a reușit repararea stației în mai puțin de o săptămână.
Îmi aduc aminte cu regret că după anul 2000 au fost aleși numai trei ingineri care trebuiau să învețe și să dea relații despre stațiile digitale. La un moment dat , V.M era plecat din țară. S-a defectat o stație și ceilalți doi ingineri , chiar și cu un reprezentant al negustorului au încercat să rezolve problema. După 3 săptămâni, reprezentantul negustorului care avea un interes a propus un upgrade și un update. Dar stația lucrase anterior în aceiași configurație.
În 1971 îmi aduc aminte că o dată ne-am întors din mare pentru că s-a stricat emițătorul Hi-Fix de la 2 Mai. La ora 22 eram la Agigea pentru a lua piesele de rezervă pentru a rezolva problema. Am lucrat aproape toată noaptea. A doua zi am stat în port, am verificat rețeaua, apoi am mai așteptat să ridicăm niște sfere din Șantierul Naval . După prânz am fost liberi și am ieșit cu colegii la un film la cinematograful Republica. Din cauza oboselii am adormit la film. Și atmosfera mă invita la somn.
Al dumneavoastră

Niculae Dobrescu

[N Dobrescu]

În 1971 am executat și câteva profile în afara zonei de acoperire a rețelei Hi-Fix, la cronometru și mă întrebam atunci cum va fi extras petrolul dacă se va pune în evidență. Adâncimea apei era peste 1000m. Aceste profile cuprindeau și structura Neptun unde se fac acum explorări-exploatări. Pentru activitatea depusă la echipă în 1971, am primit așa cum era atunci Diploma de Evidențiat în muncă. După venirea lui Gehrig Schultz la comandă , am pus diplomele pe perete și insigna la halat ca să înțeleagă că istoria Geofizicii nu începe o dată cu venirea lui.
Al dumneavoastră

Niculae Dobrescu