De ce scriu (3)

[N Dobrescu]

Am fost întrebat în particular de ce nu scriu laudativ la adresa lui Prospecțiuni SA care mi-a dat o pâine pe care am mâncat-o. Dar ce pâine am mâncat? O pâine pe care am muncit-o. Oare a fost o pâine întreagă? Au fost fărâmituri de la masa altora. Un proverb românesc spune: Nici pâine fără muncă și nici muncă fără pâine. Se poate spune că și acum mănânc pâine de la Prospecțiuni SA, deoarece aceasta a plătit dările pentru mine și acum am o pensioară. Dar Prospecțiuni SA putea să nu plătească dările pentru mine? Nu, pentru că ar fi fost stopaj la sursă. Nu, pentru că a reținut bani de la mine. Ar fi fost penali.
Pe timpul comuniștilor mă prostituam (adică ceream bani pentru serviciile mele pe care le prestam) pentru 125-150 lei lunar și la fiecare trei ani făceam cerere de mărire a încadrării așa cum era posibil după legea de atunci. Primeam 3 sau 4 prime trimestriale pe an și Steriu sau Negrescu nu mi-au făcut niciodată referat de mărire a retribuției. Ceva nu se lega. Acum salariile se acordă cu multă subiectivitate. În trecut susțineai mai multe examene. Acum nota 6 este pentru domn profesor, Gehrig. Are profit, are pierderi, domn profesor are din oficiu nota 6. La muncitori erau 8 categorii plus speciala. Muncitorul susținea 9 probe în cariera lui, 9 examene. Consider că generația mea s-a vândut prea ieftin.
În trecut, în IPGG, era un curent ca în poziția în care erai, trebuia să fi bine pregătit. Nu era loc de mediocritate. Nicușor Moldoveanu dacă era mediocru, nu ar fi reușit în USA. La fel Colban, Popescu Horia, Ardeleanu Ion etc. Îmi aduc aminte că la prima plecare în Irak a avut loc la LAEG o ședință de sindicat în care au fost discutați toți cei de la LAEG care urmau să plece în Irak. Caracterizările erau la superlativ așa încât Herman Eugen a fost nevoit să spună cu umor că în țară vor rămâne muhaielele.
Eu sunt un democrat. Accept și opiniile altora. O dată v-am cerut să votați articolele mele cu stele, margarete, morcovi, gogonele etc. deoarece aștept un feedback de la voi. Marele meu defect este că nu pot sta deoparte. Mă implic chiar dacă nu mă afectează direct. Dar cineva trebuie să facă acest lucru. Eu nu mai sunt la cuțitul lui Prospecțiuni SA ca să-mi mai taie o felie de pâine pe care să mi-o arunce.
Eu mai am bani de primit de la Prospecțiuni SA datorită unor oameni mediocri promovați în funcții mult prea mari pentru pălăria lor. Greșelile acestora afectează imaginea lui Prospecțiuni SA. Nici lui Gehrig nu-i pasă de acest lucru, deoarece nu face nimic pentru schimbarea unor deficiențe. Nu este nici un proces în domeniul Resurselor Umane câștigat de Prospecțiuni SA. În felul acesta îmi aduc aminte de zicala din timpul comuniștilor: Timpul trece, leafa merge. Nu-i așa , Gehrig?
Acum tânăra generație este pe facebook, linkedin, în română, în engleză, în franceză, în germană, etc. Este cazul lui Mihaela Horhocea. Această generație se regăsește în diferite organizații fără a avea o contribuție la aceste organizații. Totul este pentru imagine.
Scriu pentru că Gehrig face afirmații fără acoperire. Pe primul semestru din 2012, Gehrig a gestionat pierderi și totuși a fost sărbătorit în luna mai de patronat, cu mult fast. Sunt lucruri de neânțeles pentru mine. Românii s-au săturat de cabinetul 2. Asta nu înseamnă că sunt misogini. Și totuși petrecerea a fost organizată de cabinetul 2. Aștept anul 2014, când președintele va împlini cifra rotundă de 50 de ani ca să văd cum va fi sărbătorit.
Scriu pentru că o dată, aici, sau în altă parte , Gehrig îmi va demonta afirmațiile mele.
Scriu pentru că alții nu mai trebuie să repete experiențele prin care am trecut eu. Iar dacă experiențele prin care am trecut eu le sunt de folos, atunci să meargă pe o potecă bătută.
Scriu pentru că mai am încă amintiri și trebuie să vorbesc despre oamenii cu care am lucrat la acest proiect care astăzi se numește Prospecțiuni SA. Prospecțiuni SA nu a fost creat de Gehrig și de echipa lui de expați. În trecut se punea întrebarea: De ce nu pleacă Directorul și inginerul șef în același timp în concediu? Ca să nu se vadă că treburile merg la fel de bine și fără ei. Cred că
Prospecțiuni SA ar putea să fie condusă la fel de bine și de Marius Milea . Și cu cheltuieli mai mici. Ale expaților.
Înainte de 1989, mai venea la Constanța Directorul Varodin Valeriu. De obicei venea însoțit de Negrescu. Fiind cel mai mic în vârstă, grad, funcție, eram de serviciu și făceam câte o cafea cu o boabă de cafea prăjită și nefiartă deasupra pe care să o ți între buze, cu o bomboană de ciocolată alături. Atunci i-am propus Directorului Varodin să mă ia secretar deoarece știam să fac cafeaua,
aveam un teletype, un fel de mașină de scris și băteam cu un singur deget. Directorul Varodin mi-a replicat: Ști tu câte trebuie să facă o secretară? Peste ani am înțeles că o secretară, ca să reușească, trebuie să facă mult mai multe lucruri decât în fișa postului.
Cred că și Gehrig Schultz face mult mai multe decât în contractul de management. De aceea este menținut pe post chiar la o administrare pe pierderi a companiei. Dacă ar avea demnitate și-ar da demisia. Acum nu mai are motiv deoarece luna trecută a făcut cea mai mare producție. Din acest an.
Al dumneavoastră

Niculae Dobrescu