M-am reangajat la 1 aprilie 1970 după efectuarea stagiului militar obligatoriu. La LAEG, în aprilie era febra plecărilor pe teren. Șefii de formație, își alegeau de obicei același operator. Eu am fost destinat la Hi-Fix, urmând să asigur funcționarea stațiilor de radio din rețea și să fac tură la 2 Mai cu Vrebca Ștefan și în același timp să fac și un program individual de pregătire. Pentru echipa de la Constanța erau alocate 4 stații de radioemisie tip PYE 125T de producție englezească la cele 3 puncte Hi-Fix și una pe navă. Mai erau 7 stații Teleco franțuzești , una în bază, 3 la puncte ca rezervă deoarece punctele erau izolate și 3 în rezervă pentru calibrare. Șef de formație era Mercea Traian de profesie topograf. Pe vapor, operator și inginer de service pentru întreaga rețea Hi-Fix era inginerul Pelin Anton.
În aprilie, s-a efectuat instalarea rețelei Hi-Fix sub supravegherea ing. Pal Liviu. Pe perioada instalării am fost cazați la hotelul partidului din Constanța care apoi se va numi Hotel Sport. La restaurantul hotelului erau cele mai mici prețuri. Într-o dimineață a servit micul dejun și Mercea. A solicitat un Pepsi și o pereche de crenvurști. A dat 20 de lei și a primit 14 lei restul. Atunci Mercea crezând că s-a înșelat chelnerița a întrebat: Numai atât? Chelnerița crezând că tovarășului i se pare că a fost înșelat a răspuns: Doi lei Pepsi și 4 lei crenvurștii.
În 1969 s-a lucrat mai mult experimental. Anul 1970 va fi unul plin în prospecțiunea seismică marină. La Sf. Gheorghe lucra Costache cu soția, la Capul Midia Anghel Adrian cu Știucă Constantin. Aparatura Hi-Fix era englezească. Școala englezească era foarte riguroasă. La două săptămâni participam cu ing.Pelin la verificările de la 2 Mai și Cap Midia și la o lună la Sf.Gheorghe. Rezultatul verificărilor, reglajele făcute și piesele înlocuite era trecut într-un jurnal. Alimentarea stației era făcută la patru acumulatori, fiecare de 200 Ah. Încărcarea bateriilor se făcea cu ajutorul unui motor Diesel de tip Yanmar care funcționa continuu. Motorul era oprit numai pe perioada schimbului de ulei care se făcea la 50 de ore de funcționare. La punct nu era curent electric, radio, televizor, frigider. Din primul salariu pe 1970 mi-am cumpărat un radio. Apoi am primit o ladă metalică pentru alimente pe care am îngropat-o în pământ. Mai târziu am primit un aragaz, dar dintr-o neglijență nu am primit și garnitura pentru ceas. Eram în pustiu, între 2 Mai și Vama Veche. Am luat o bucată de plumb, am transformat-o în tablă prin batere și am confecționat o garnitură pentru ceas. Îmi găteam câte o porție de mâncare pentru fiecare masă.
Cât a fost vară a fost bine. Mai vedeai câte un picioruș de fată pe plajă, mai făceai o baie în mare. La 2 Mai malul era înalt așa că am bătut un țăruș de care am legat un cablu de electrometrie și am făcut trepte până la malul mării. Aici plaja era îngustă și cu multe scoici.
A venit și luna septembrie cu temperaturi mai scăzute, cu vânt, cu ploi. Un grănicer trecea pe lângă noi de două ori pe zi. Încălzirea vagonului tip CAP se făcea prin arderea unei picături de motorină într-un godin. Nu mulți rezistă la un astfel de regim de singurătate. Vrebca era cu familia în 2 Mai și după terminarea schimbului pleca acasă la familie.
În acest an, echipa de filmare a lui Sergiu Nicolaescu se afla în împrejurimi pentru filmul Jack London. Acest episod l-am descris în postarea Sergiu Nicolaescu și IPGG viewtopic.php?f=2&t=219
Stația de radio avea indicativul Geofizica 100, prescurtat G100. Am confecționat un steguleț de tablă triunghiular pe care am scris G100 care îmi indica și direcția vântului.
Ne-am retras în luna noiembrie , după care toți ne-am efectuat concediile de odihnă.
Al dumneavoastră
Niculae Dobrescu