Ultima zi de lucru

[N Dobrescu]

Cu puţin timp după ora 9 în ziua de 9 iunie 2011 am ajuns la sediu. La recepţie Bobo. Am înştiinţat-o de scopul vizitei mele. Am mers mai întâi la BDS pentru semnatură, apoi la etajul III pentru cele mai multe semnături.
După ora 10 am urcat la etajul IV. Domnul Enache era ocupat cu două persoane.
Am ajuns şi la Elisa căreia i-am predat legitimaţia după ce i-am smuls poza mea. Din nou, mâna pe care am sărutat-o numai o dată s-a înfipt în gâtul meu. Am scos câteva sunete şi Elisa a crezut că-mi pare rău de plecare. A dat din cap cu îngăduinţă. Nu ştia că eu am părăsit S.C. Prospecţiuni SA.
O perioadă am stat la capătul culoarului aşteptând să iasă o persoană din biroul domnului Enache. Felicia Lupu a făcut câteva piruete de la un birou la altul, a invitat o persoană care probabil venise la o anchetă, într-un birou.
La 11 fără zece am ocupat un scaun în biroul domnului Enache. Acesta era plecat la arhivă. Actele mele nu erau semnate de Felicia Lupu. O mapă cu mai multe acte au plecat spre biroul lui Felicia Lupu, dar aceasta nu mai era în birou.
A venit ora 12 şi fetele au plecat la masă în perechiuţe. Mihaela H muncea probabil cu cineva de la a treia firmă de Neputinţă să facă lichidarea. Era îmbrăcată cu o rochiţă care nu-mi spunea nimic şi era încălţată cu nişte pantofi cu tocul lat şi îngust în moda acum cinci ani. Dacă Dumnezeu îmi va lua vederea, o pot recunoaşte după călcătură, cadenţă, fermitate. Un fel de pas de defilare.
Când eram student, m-am dus la un cămin de fete să preiau o fată. Era moda pantofilor cu toc cui. Era altă cadenţă. Şoldurile fetelor se balansau în ritmul mersului.
Fata cu ochelari ne-a invitat la o cafea. Am refuzat deoarece nu am voie la excese.
Fata cu ochelari a trimis un mail colegei din cealaltă cameră. Uşa dintre camere era deschisă. Nu voi înţelege niciodată acest mod de comunicare.
Mihaela H muncea de zor la ştate, centralizatoare, să facă fluturaşii înainte ca cineva să verifice centralizatoarele. Atunci am înţeles cui îi datorăm greşelile din ştate, fluturaşi.
Începe furtuna. Vântul şuieră.
Telefonul meu sună. Bucuria vieţii mele mă întreabă unde sînt. Îi spun că viaţa mea depinde de semnătura lui Felicia Lupu. Cele două fete din birou râd pe înfundate. Nu fac nici un comentariu căci altfel sînt mîncate. O asigur pe ŞEFA că mi-am luat medicamentul de prînz şi că totul va fi bine şi că geamurile de acasă sînt asigurate.
Fata care lucrează la ştate se duce la masă. Prinde ultima porţie. Nu era adevărat. Mai sînt două porţii pentru VIP-uri. Felicia Lupu şi Mihaela S merg la masă. Nu se amestecă cu gloata şi nici nu mănîncă resturi.
După o masă copioasă, o ţigară canceroasă. Aşteptăm.
După îndeplinirea tuturor protocoalelor, Felicia Lupu semnează actele din mapă. Este ora 14 şi 7 minute. Semnez şi eu actele care-mi sînt predate. Sînt liber şi nu mai depind de Felicia Lupu. Unde am văzut astfel de proceduri ? La eliberarea de la penitenciarul Rahova.
În timpul furtunii, Mihaela H intră în birou aşteptînd ca un bărbat să o ajute şi să închidă geamul de pe hol. Îi spun că-mi este frică. De fapt nu am vrut să am soarta marinarilor de pe Rhin care o priveau pe LORELEI.
Astăzi 10 iunie 2011, în urmatoarle minute, Niculae Dobrescu, fost marca 1908, va călca pe petale de trandafir de toate culorile, va dormi într-o cameră cu un bol în care sînt alte petale de trandafir şi viata lui nu va mai depinde de semnatura lui Felicia Lupu. Mă sufoc. Mâna care am sărutat-o numai o dată vine spre beregata mea.

N Dobrescu
10.06.2011