În 20 septembrie ar fi împlinit 60 de ani. Îşi dorea mult să iasă anticipat la pensie. Să aiba un venit minimal asigurat şi să scape de stresul de la servici, în special cu datul afară fără un motiv profesional. Avea ambiţiile şi aşteptările sale. Avea aspiraţiile sale, dar toate s-au frânt într-o clipă. Atunci am privit cu neputinţă cum în mai puţin de un minut dispare o viaţă.
L-am avut pe lângă mine la mare. Era avid de cunoaştere. Învăţa repede şi bine. În 1978 am dat în judecată intreprinderea pentru neplata drepturilor salariale conform decretului pentru platformă. Răspunsurile de la organizarea muncii erau date de unchiul său Pantazi. Ştiam că este un Pantazi şi nu aveam porniri împotriva lui. Pentru că era un Pantazi avea salariul cel mai mic şi l-am propus să-i mărească salariul. Am participat la evenimente din viaţa lui, căsătoria, naşterea ficei. Fetiţa s-a născut când era la mare şi făcea o descărcare cu şalanda la digul 10 de la Agigea. Atunci a trebuit să-l învoiesc, să-şi recunoască fata. Atunci Mircea mi-a dat foraje în pontaj, iar eu singur alergam între două vapoare. L-am avut pe langă mine şi după ce s-a terminat cu marea. Puteam conta pe el pentru că intotdeauna se înhăma la ce trebuia facut. A vrut să fie la fel ca Tudorel. Să conducă şi masina şi să facă si intervenţii.
A venit ultima delegaţie şi ştiind că programul este greu, m-am oferit să merg şi eu. În prima zi a condus perfect. Era liniştit. În a doua zi s-a oferit să mai urce încă o dată cele 5 etaje de la hotel pentru a aduce cele necesare ca să facem depanarea la antena de pe terasă. Şi când nimic nu se prevedea, deodată totul s-a sfârşit. A trebuit să-i caut în bagaj după buletin. Hăinuţele erau curate şi bine împăturite. Apoi l-am văzut jos lângă barieră, aruncat în praf şi acoperit. Sistemul nostru sanitar, poliţienesc, medicină legală, nu i-a oferit nici măcar o brancardă.
Dumnezeu să te odihnească în pace.
N Dobrescu