Anatemă pentru trădătorii şi vînzătorii de ţară

[sacerdotus]

Pentru aceia care, veniţi doar pentru bani,
Ne-au luat în stăpînire reinventînd sclavia,
Le dăm o anatemă pentru încă mulţi ani
Care să le sfîrşească nesaţul şi prostia:

Cîţi ani vor mai trăi să n-aibă nici o parte
Din ceea ce vor strînge robind pe cei umili,
Noroc să nu mai aibă în veci, nici sănătate,
Averea să le-o fure hoţii cei mai abili.

Să n-aibă strop de apă cînd setea îi usucă,
Iar foamea să-i sugrume de nesfîrşite ori.
Nevestele să-i lase şi-n lume să se ducă,
Copiii să le-ajungă drogaţi şi cerşetori.

Numele să le piară, ca intrat în pămînt,
De ceea ce au fost nimic să n-amintească,
Pămîntul să îi scuipe afară din mormînt,
Cîini să le-ntindă hoitul şi-apoi să-i spurce-n ţeastă.

Acest blestem cînd s-o lega
Yersinia vă va mînca.
Să vă-ngropaţi proprii copii
Şi-apoi să putreziţi de vii.