Yankeii, stahanovismul şi curlingăii
Prin luna noiembrie 2008, când «obositul» Traian Gubandru se pregătea (în sfârşit!) să predea frâiele căruţei Prospecţiuni SA unei persoane mai tinere şi cu mai mare deschidere către viitor, am aflat că Ovidiu Tender, acţionar majoritar la această firmă (putem deci să-i spunem «patron»), a hotărât să aducă la conducere un american tânăr (45 de ani), cu oareşce vechime în conducerea lucrărilor de prospecţiuni, pentru a da un nou impuls dezvoltării firmei. Gehrig Stannard Schultz, căci despre el este vorba, a venit însă însoţit de o întreagă suită de persoane cunoscute de el, cu salarii care frizează orice imaginaţie a românului de rând şi cu mentalităţi total diferite de ceea ce ştiam noi despre aşa-zisa «democraţie» americană. Printre ei şi Anthony (Tony) Paduano. De profesie magazioner, doar cu liceul în palmaresul pregătirii profesionale, acesta a fost «uns» director cu dezvoltarea şi investiţiile, inclusiv cu resursele umane ale SC Prospecţiuni SA.
După câteva şedinţe «de lucru» în care ni s-a prezentat cu emfază «noua strategie de dezvoltare» în direcţia resurselor umane, inclusiv faimoasa «Teorie a Piramidei cu Vârful în Jos», ca şi despărţirile lui Tony Paduano cu sărutări pe obrajii persoanelor feminine din cadrul colectivului vizitat, noua echipă a început să-şi arate adevărata faţă în relaţiile cu personalul salariat din România.
Au început disponibilizări masive de personal şi externalizări ale unor servicii, unele de mare importanţă pentru activitatea firmei şi a fost editată o revistă având circulaţie internă (doar în cadrul firmei), pompos numită «ŞTIRI PROSPECTATE», cu rolul vădit de a ascunde adevăratele intenţii ale noii conduceri in spatele paravanului cuvintelor laudative, chiar adulaţii venite din partea unor angajaţi suferinzi de «cifoză morală» şi «promovarea la panoul de onoare» a celor care de fapt sunt ca oricare altul (respectă normele de protecţie a muncii), dar sunt aleşi de editorii acestei gazete precum aceia din ziarele de mică publicitate care mulţumesc vrăjitoarelor pentru «serviciile deosebite aduse în restabilirea potenţei». Acest mod de redactare ne îndreptăţeşte să o numim «Gazeta Curlingăului» - citat după Mircea Dinescu. Toate acestea, alături de multele declaraţii pompoase din presă cu privire la lucrări deja contractate în zone despre care te apucă râsul când auzi (Kazahstan şi Siberia !?...), precum şi reticenţa însoţită de ameninţări (unele încalcă grav Drepturile Fundamentale ale Omului şi Constituţia României) la orice idee nouă care nu este pe placul americanilor, arată cât se poate de clar că aceştia au venit aici crezându-ne un popor lipsit de demnitate, supuşi cu umilinţă celor aflaţi la conducere - ca în stahanovismul din perioada bolşevică - şi care poate fi manipulat asemeni oilor trimise la abator. Onorabilii domni veniţi de dincolo de Atlantic nu au auzit că în România, în urmă cu 20 de ani, au murit oameni tocmai pentru ca nouă, celor de azi, să ne fie garantat dreptul la opinie şi la liberă exprimare ?!
Acum, după ce am trăit pe viu contactul dintre civilizaţia mioritică ex-comunistă şi «prima democraţie din lume», putem da pe deplin dreptate cuvintelor ziaristului C. T. Popescu, fost coleg de-al nostru, dintr-o emisiune televizată de acum 3-4 ani:
«America a încetat să mai fie o forţă care acolo unde pătrunde instaurează respectul faţă de om. Adevărata faţă a democraţiei americane se vede la Abu Ghraib!».