Vineri 1 august 1969, o zi însorită de vară.Am luat de la Obor tramvaiul 24 și am mers la capăt în Dămăroaia.Strada Coralilor, 20.La poartă stația autobuzului 61. I.P.G.G.- Întreprinderea de Prospecțiuni Geologice și Geofizice.În București mai era un IPGG- Institutul de Petrol , Gaze și Geologie.Pe 1 august 1969 am trecut pragul porții IPGG și am mers la Personal pentru angajare. După întocmirea actelor am mers în fundul curții la LAEG, unde l-am întânlit pe inginerul Victor Negrescu, care mi-a prezentat pe inginerii Pelin Anton și pe Nicoară Ion. Aceștia urmau să meargă la Constanța pentru montat aparatura pe nava Voinicul aparținând AFDJ- Administrația fluvială a Dunării de jos. Tot atunci l-am cunoscut și pe Guguianu Honoriu-prietenul noului angajat, față de care voi avea o relație apropiată cu toate că între noi era o diferență de vârstă de cca 20 de ani.
În prima zi de lucru am efectuat instructajul NTS de 8 ore.A doua zi pe 2 august am fost cu colegii mei la Podul Băneasa, la stâlpul repartizat IPGG pentru întâmpinarea lui Richard Nixon. Apoi între 4 august si 22 august voi lucra la echipa seismică de la Malul Mare de lânga Craiova.După 23 august voi merge la echipa de la Constanța.Înpreună cu ing. Pal Liviu și tehn. Guguianu Honoriu voi participa la montarea stațiilor de radio de la punctele de radionavigație.Stațiile de radio erau de tip SSB, model PYE 125T hibride –emițătorul cu tuburi și receptorul cu tranzistori.La 2 Mai- Slave 1 operator era Vrebca Ștefan, la Cap Midia-Master, Anghel Adrian, iar la Sfântul Gheorghe- Slave 2, Ioana și Gheorghe Costache.În bază la Constanța s-a montat o stație de radio de tip Teleco cu receptorul și emițătorul cu tuburi.
Pe nava Voinicul în timonerie era montat un receptor HI-FIX și un ploter, iar în camera hărților stația de radio, un remote control și un teletype.Timonierul ținea drumul după un profil preplotat, picheții fiind la 50 de metrii. Operator și inginer de sistem era Pelin Anton.Tot în comandă mai lucra și ing. topograf Predeleanu Dumitru.
Stația seismică era o stație digitală, model GEO SPACE 1700, operatori ing. Gonțoiu Marin și ing. Nicoară Ion.Aparatura era montată într-o cabină exterioară din fibră de sticlă.În 1969, având în vedere că era folosită pentru prima dată o stație seismică digitală cu o gamă dinamică de 120 db, a fost montată și o stație analoagă Geo Space , care avea o gamă dinamică de numai 45 db, pentru a compara datele. Operator era ing. Fulea Petre.
Cablul marin avea o lungime de 2125 metrii și era așezat pe un tambur acționat hidraulic. Operatori Gușe Alexandru și Pascariu Mircea.Cablul era menținut la o adâncime de 10 metrii cu ajutorul unor condepuri. Când era tractat cablul marin, la catargul din prova unde era instalată și antena de recepție HI-FIX, erau arborate conuri rosu-alb-rosu, iar pe timp de noapte lumini rosu-alb-rosu.
Sistemul de împușcare era de tip flexotir, explozia se producea în niște sfere cu găuri.Sferele și furtunurile aferente erau manipulate de o macara , la început macaragiu a fost din partea echipajului.
Brigada de artificieri era formată din 7 artificieri în frunte cu artificierul sef Irimită.În magazia de la pupa erau ținute batoanele de 100 grame de dinamită, iar pe puntea din prova, într-un cheson, capsele.
În 1969-1971, șef de echipă era ing. Mercea Traian care avea un accentuat rău de mare.
Profilele erau pe doua directii est-vest și nord-sud și aveau ca scop să se unească cu cele de pe uscat. Din cauza adâncimii la care era cablul marin, lansarea acestuia atunci când se începea de la uscat profilul se facea de la o adâncime de 10-12 metrii.
Nava Voinicul , configurație remorcher, era transformată primăvara prin tăierea coarbelor de la pupa, montarea tamburului, a macaralei și a cabinei stației de înregistrare.Practic cârligul de remorcare nu mai era funcțional.