Sabordarea la politicienii dâmboviţeni - continuare (2)

[Alexandru Andrei]

2

-Băsescu şi Berceanu, miniştri în cabinetul CDR, sapă cu o ardoare greu imaginabilă la temeliile propriei guvernări, ajungându-se la soluţii greu de înţeles. Este debarcat Ciorbea, înscăunat întâi Unghiuţă/Ghiul, după a cărui alungare, cu un tam tam de tot hazul (nu eliberez scaunul!!), urmează Isărescu, finanţistul cu două idei fixe: 1. ro să trăiască cât mai modest şi 2. BNR să devină tot mai puternică, chiar călcând pe cadavrele celorlate bănci. Marele finanţist a reuşit să mai ţină în viaţă, două bănci, a impozitat (!!!!!) la sânge toate soc gen Caritas, dar nu a luat nici o copeică de la marii datornici, fără excepţie (particulari sau de stat!!!), nu a permis acordarea nici unui credit pentru cei ce doreau să investească, prin diferite manevre a reuşit să-i supere pe marii investitori occidentali, gonindu-i, acceptându-i însă pe toţi găinarii, etc.;

-Constantinescu se depărtează tot mai mult de realitate, umblând scărpinându-se în barbă, prin coclauri. Spre sfârşitul mandatului, se declară învins de "sistemul ticăloşit", şi-i aruncă pe cei ce-l propuseseră ca preşedinte, la pubelă. Scârbit, sare din cuib, lăsând totul vraişte;

-Tot gerontocraţii ţărănişti iau hotărârea nefastă de a strânge sub pulpanele lor primitoare alte entităţi dornice de accedere în parlamentul Ro, ceeace duce la mărirea propriului prag electoral, ce nu mai poate fi atins la alegerile din 2004, astfel că ies din istoria contemporană pe scara de serviciu! (În parte nemeritat, totuşi!);

-Iliescu, revenit la putere după o luptă de operetă cu saltimbancul prmist, vegetează mârâind în acelaşi cuib timp de patru ani, şi se gândireşte cu o mare parte a neuronilor, în ultimele zile, să-i taie Grăsunului Bombo, copacul pe care începuse să se caţere. A reuşit ceva chiar extraordinar!

-Grăsunul Bombo, privind într'una din zile, copia tabloului cu supravieţuitorii Meduzei, expus pe strâmtul coridor dintre baia mare, neagră şi camera mare, întunecoasă, cu tavanul mâncat de apă, gândireşte (cu acelaşi număr de neuroni, ca mentorul său!!!) că ar fi bine să-i aibă prin preajmă, în următorii ani, pe Voiculescu/Crescent Dunăreanul şi ai săi, trădători de nădejde! Îi pune pe listele cu parlamentari, spre marea supărare a micului Titulescu, devenit o sirenă a la Cyrce ;

-Băsescu, simpaticul matelot spre care se îndreaptă sărmanii Ro, având o inegalabilă ştiinţă a victorie, începe să arunce peste bord, o parte a echipajului cu care ajunsese în ape prea liniştite pentru gustul său. La cârma corăbiei Ro se află însă un fost amic, acum căpitan, care nu vrea să asculte de cel care este acum amiral. Nu a vrut să coboare pe uscat pentru a schimba echipajul. Nu a dus nici nava în port. Marinarii de la bord îşi fac cât de cât datoria, ca tot Ro. Amiralul, care nu poate sta locului, ajutat de priculicii săi face găuri în carenă, în ideea de a construi o altă corabie, mai mare şi mai fruzmoasă. Găurile sunt unele mai mari, altele mai mici. Corabia ia apă, însă pasagerii (sunt şi mulţi pasageri aici!!), într’o învălmăşeală greu de descrie, îşi fac de lucru. O parte dintre cei îmbarcaţi, găuresc carena, alţii astupă găurile, unii dau apa afară şi-i hrănesc pe ceilalţi însă majoritatea umblă de colo colo fără rost în ideea apariţiei unei minuni. Când şi când toţi îşi schimbă rolurile, în urma unor certuri violente;

-Căpitanul actual, „insubordonatul” Amiralului, nu scapă nici un prilej de a-şi întoarce faţa, cu mâinile întinse, spre toţi cei ce l-ar putea menţine la cârmă, fără osebire. Viitorul nu contează;

-O parte dintre foştii ofiţeri de pe nava care intrase victorioasă în port, mai an, cu Amiralul şi Căpitanul, braţ la braţ, sunt debarcaţi pe rând de Căpitan, pe-o insulă pustie. De aici, aruncă sticle cu mesaje de sprijinire a Amiralului, deşi unii dintre ei, de fapt cei mai mari în grad, sunt indivizi ce avuseseră legături strânse cu vechii piraţi setoşi de sânge spre care tunase şi fulgerase, Popeye, înainte;

scrisă şi postată în 2007
laplopulcuportocale