Mulți oameni care m-au cunoscut personal știu cine sunt. Alții m-au cunoscut prin ceea ce scriu. Nu sunt plătit de nimeni pentru ce scriu. Nu sunt avocatul lui Tender. Nici al lui Gehrig Schultz. Nu reprezint nici Prospecțiuni SA. Mă reprezint numai pe mine și ca un om responsabil când scriu ceva mă gândesc și la urmări.
În zori, am aflat de pe internet ce s-a întâmplat cu o săptămână în urmă la Moșna. Sunt îngrozit. Nu-mi este teamă pentru ființa mea, pentru că ființa mea este neimportantă. Dar faptul că autoritățile nu intervin îmi dă senzația de nesiguranță. Plătesc bugetari din pensioara mea care sunt de poză. Poliția nu există atunci când ai nevoie de ea. Ea este preocupată numai să gonească precupețele care vând în locuri nepermise, neamenajate, mărar, pătrunjel și leuștean. Ce mușchi au acești polițiști. În apropierea lor sunt negustorii de țigări netimbrate. Marea evaziune. Poliția este de ani de zile oarbă ca și Justiția.
Sunt un participant la evenimentele din ianuarie 1990. Am fost golan în Piața Universității. Nu sunt pentru violență. Sunt pentru dialog, pentru dezbatere de idei. Sunt îngrozit că un semen de-al nostru poate trage cu pistolul în fața unei femei sau chiar în ochiul ei. Pentru nicio circumstanță acesta nu poate rămâne printre noi în libertate. România a avut un Râmaru. Dar Nicolae Ceaușescu le-a dat un ultimatum milițenilor și le-a spus că nu vor primi retribuția până când nu-l vor găsi pe asasinul de femei.
Am citit articolele în serie, de la diverse ziare care arată că protestatarii au obținut o victorie în lupta cu Prospecțiuni SA. Alăturat erau poze cu persoane care victorioase cărau cabluri portocalii în Marea decablare de la Moșna. Erau și copii. Toți sunt infractori. Ei au înlăturat probele de la locul lor.
Dacă Prospecțiuni SA a intrat abuziv pe terenul lor, atunci trebuie să răspundă. Acum nu mai există școală de corecție pentru minori și atunci infractorii majori îi pun pe minori la înaintare. Tot ce a fost scris în ziare reprezintă apologia infracțiunii. După pozele din ziare, Poliția trebuie să vadă dacă toți cei care cărau cable erau proprietari de terenuri sau dacă cei care și-au dat acordul de acces pe teren au încălcat convenția.
Jandarmeria care are atribuții în păstrarea ordinii publice este jalnică.
Am văzut un filmuleț în care o gloată aleargă după o mașină de teren încărcată cu cabluri. Unul dintre participanți încearcă să se arunce în fața mașinii și apoi se plânge că șoferul era să treacă peste el. Dar ce gânduri avea această gloată isterizată? Să-l linșeze pe șofer. Șoferul era un angajat al firmei care pentru a-și câștiga existența, a plecat de acasă și lucra pe toate coclaurile. Mai mult de 10 ore pe zi cât era programul normal de lucru. Nu vreau să jignesc pe nimeni, dar acest salariat era prin prestația zilnică care o făcea, un animal de muncă.
L-am văzut pe Directorul de Proiect Gheorghe Dăianu luat în mașina Poliției, poate pentru a fi protejat, salvat de furia acestei gloate isterizate. Gloata cerea să-i fie puse cătușele. Pentru ce?
Moșule, ai peste 30 de ani de zile de muncă și cu grupa de muncă poți să devii pensionar cu pensia integrală. Te aștept la Fințești la un grătar, la o țuiculiță, la un vin natural. Viața este scurtă. Vino să ne plimbăm prin Europa. În România nu mai este de trăit și de muncit. Moșule, nu vreau să te văd cu geaca peste cătușe. Copii tăi au ce mânca. Și apoi GFD a trecut. Nu mai există nici la mașină.
Personal nu pot înțelege protestele din ultima vreme din România. La Roșia Montană, oamenii vor locuri de muncă, în Moldova nu vor gaze de șist, nu vor locuri de muncă. Dar toți vor butelie, vor motorină, vor benzină. Nimeni nu mai vrea să circule cu căruța cu coviltir. Nici măcar nomazii.
Este timpul să comentați. Nu puteți să stați tot timpul deoparte. România este și a voastră. Dacă va mai fi.
Al dumneavoastră
Niculae Dobrescu