23 August

[N Dobrescu]

Nu este nici un secret că majoritatea românilor din București trăiesc la bloc. Este binefacerea socialismului. Conform regulamentelor, între 14 și 17, trebuie păstrată liniștea. Unii pensionari își fac siesta și dorm. În această perioadă, am de lucru și în București. Între orele de liniște servesc masa, beau o cafea și mă uit la televizor. În ultima perioadă mă uit pe Digi 24. În această săptămână a fost prezentat 23 August 1944, Istoria furată. Se referă și la generația mea, la ce am învățat în școală.
Trebuia să învățăm istoria oficială. Din familie, toți aveam și alte cunoștințe despre istorie. Nu puteam să ne exprimăm public. Totdeauna trebuia să ne dedublăm.
Actul de la 23 August 1944 a fost pregătit de Majestatea Sa Regele Mihai. A fost o lovitură de palat. Am învățat că el a fost pregătit de comuniști. A participat Emil Bodnăraș care i-au arestat pe Mareșalul Ion Antonescu și pe Ministru de Externe Mihai Antonescu pe care i-au ținut într-o casă conspirativă din cartierul Vatra Luminoasă.
Trebuia să ne exprimăm cu aceleași cuvinte pe care le folosea Nicolae Ceaușescu. După 1983 când am rămas la Laeg, în București, participam ca sindicalist la ședințe de lecții politice o dată pe lună. Fiecare sindicalist, trebuia să țină prin rotație o lecție politică. Sindicatul era cureaua de transmisie a partidului. În această perioadă, actul de la 23 August 1944 a reprezentat o cotitură
de un fel deosebit. Asta era limba de lemn. În facultate, actul de la 23 August 1944 a reprezentat o revoluție de eliberare națională, socială , antifascistă și anticapitalistă. Profesorul meu era Valter Roman, tatăl lui Petre Roman.
Toate elitele intelectuale și toți oamenii politici din opoziție au fost băgați în închisori.
Numai cei tineri au rezistat ca să ne povestescă Istoria. Suntem într-o epocă modernă, nu pe vremea cronicarilor.
Au avut loc două reforme monetare, peste noapte.În 1947 și în 1952. Familia mea făcea parte din clasa mijlocie. Din micile economii pe care le aveau , împreună cu o mătușă a mea, au cumpărat timbre. Cu Regele Mihai. 100,000 de timbre. În coli de 100 timbre, adică 1000 de coli. 500 de coli pentru fiecare familie.
Părinții noștrii i-au așteptat pe americani. Mai întâi ne-au dat bombe. Au distrus Teatrul Național de pe Calea Victoriei, au dat bombe incendiare pe bulevardul Bonaparte, azi Iancu de Hunedoara. Apoi a venit în 1969 Richard Nixon și după altă lovitură de palat , Bill Clinton și Bush. M-am angajat pe 1 august 1969, iar pe 2 august am fost împreună cu colegii mei Ion Nicoară și Pelin Anton la întâmpinarea lui Nixon la podul Băneasa. Iar în 2009, a venit Gehrig Schultz, la Prospecțiuni SA și a concediat 30% dintre vechii sindicaliști.
După 23 August 1944, s-au instalat în țară rușii. Republica Populară Română a trebuit să plătească despăgubiri de război în valoare de 300 milioane de $ la nivelul anului 1938, anul de vârf al economiei românești interbelice. În realitate s-a plătit cu 15% mai mult. Numai vocea lui Constantin Tănase se auzea în public. Davai ceas, davai palton, de la Nistru până la Don. A fost invitat la Moskova pentru un spectacol. Nu mult după aceea a murit în 1945. Pe piața internă nu mai era unt, ci numai margarină.
În perioada 1949-1950, apar primele societăți mixte Sovrom-uri. Așa apare Sovrom Petrol.
Tot în acea perioadă apare și IPGG, actuala Prospecțiuni SA.
După 23 august 1944 are loc procesul trădării naționale în care sunt judecați membrii Guvernului Antonescu. Printre ei și generalul Pantazii. Familia Pantazii este reprezentată în IPGG prin diverși membrii.
La IPGG și-au găsit refugiul în muncă, chiar foști legionari. La angajare aveai o fișă stufoasă în care trebuia să scri despre părinți, frați, unchi, mătuși, despre avere și apartenenta politică înainte și după 23 August 1944.
Am lucrat pentru prospecțiuni pe Marea Neagră. Se obținea o viză pentru doi ani. La fiecare plecare în străinătate complectam o fișă pentru pașaport. În 1977 am plecat în Anglia. O altă trupă din care trebuia să facă parte și Goghe trebuia să meargă în SUA. Goghe nu a scris despre un văr al său care era fugit. Nu a mai plecat. Mai târziu avea să plece într-o excursie în Bulgaria, apoi
a trecut în Grecia și cu ajutorul vărului său a ajuns în SUA. Se va repatria cu puțin înainte de 1989.
Aceasta este Istoria trăită.
Al dumneavoastră

Niculae Dobrescu