Muntenegru

[N Dobrescu]

Îi spuneam Mate. În limbaj școlăresc. Era profesoară de matematică. Am cunoscut-o anul trecut ca ghid atunci când am făcut un circuit de 19 zile cu destinația expresă țările baltice și țările nordice. Era modestă ca orice dascăl din România. Ieșise la pensie și era solicitată să vină la școală. Era cu un an mai tânără decât mine. Era apropiată față de toți turiștii. Era pasionată de turism.
Cei care facem turism cu Mareea Travel ne-am sfătuit ce am vrea să facem anul acesta. Ne-am hotărât să facem un circuit Elveția- Franța. Profesoara Mateescu s-a apucat de treabă și la sfârșitul lunii noiembrie 2012, circuitul era creionat. Cu puțin înainte de Crăciunul 2012 am achitat integral circuitul pentru un bonus. Urmează să plec în acest circuitul peste circa 10 zile. Profesoara Mateescu nu a mai apucat să-și vadă proiectul. Dumnezeu este nedrept.
Mate știa să te entuziasmeze cu frumusețile naturii. Tot așa și-a format și grupul cu care a mers în Muntenegru. Grosul grupului era format din persoane din Argeș. Toți erau în partea din față a autocarului. Nu a avut nici o șansă. Și-a luat și soțul cu ea acolo sus.
Mie îmi spunea Nicolae. Am fost nedrept cu ea. I-am spus că-i voi pune o întrebare de matematică și nu va ști răspunsul. Acum cînd știu că nu mai există, îmi pare rău de întrebarea mea. Nici ea nu a rămas mai prejos. Ne-a dat 2-3 probleme de atenție de rezolvat. Pentru anul acesta îi pregătisem o problemă din almanahul 1946, anul în care m-am născut.
Profesional era bine pregătită. Dar voi rămâne cu imaginea femeii în săndăluțe, cu șosete albe care a urcat pe o vreme neprielnică, ceață, burniță, la ghețarul Briksdale, cel mai mare din Europa, cu o lungime de 100 km și o lățime de 10-12 km. Nu și-a părăsit niciodată turiștii.
Lorelei, fata cu părul de aur și- a luat tributul dintre marinarii de pe Rin. Acum canionul Tara, pe albia râului Moraca, cu o lungime de 80 km, cel mai mare din Europa, și-a luat tributul dintre românii cei mai nevinovați.
Dumnezeu să-i odihnească în pace!
Sunt impresionat de gesturile muntenegrenilor de salvare a supraviețuitorilor și de donare de sânge. Ele sânt impresionante prin spontaneitate.
Îți mulțumesc Muntenegru.
Al dumneavoastră

Niculae Dobrescu