Iarna pe uliţă

[V Dumitrescu]

Adaptare după George Coşbuc

A-nceput mai an să cadă
Câte-un post, acum a stat,
Lumea s-a mai relaxat
Pe moment, dar stă în zgardă
La iernat.

Nu e soare şi nici bine,
Intreprinderea e scrum.
Ninge liniştit acum,
Dar năvalnic vuiet vine
De pe drum.

Sunt şomerii. Daţi afară,
Fără vre-un discernământ,
Lipsa le-o simţim zicând
Numai vorbe de ocară,
Vrând-nevrând

Iară ceilalţi, amploiaţii
Doar prin colţuri şusotesc,
-"Scrieţi, oricum se pornesc
Tăvălugi, ce doar expaţii
Îi vestesc."

Cei mai mari acum, din sfadă,
Stau pe-ncăierate puşi;
Cei mai mici, de foame-aduşi,
Se scâncesc şi plâng grămadă
Pe la uşi.

Colo-n drum acum răsare
Un şomer, al ştim noi cui,
Largi de-un cot sunt paşii lui,
Iar el mic, căci pe cărare
Parcă nu-i.

Burta-i chiorăie. De vină
Este burta, numai ea.
Cinci pâini goale încap în trânsa,
Şi un pic de margarină,
Dac-o vrea!

Iată un sol. Precum se vede,
USA l-a trimis în stat,
Vezi de-aceea-i încruntat,
Şi s-avântă, şi se crede
Că-i bărbat;

Cade-n brânci şi se ridică
Dând din coate puţintel
Poartă totuşi sprintenel:
O burtică mai voinică
Decât el.

Şi tot vine, tot înoată,
Dar deodată cu ochi vii,
Stă pe loc să mi te ţii!
Colo, zgomotoasă gloată,
D-emplo-ii!

El degrabă-n jur chiteşte
Vrun ocol, căci e pierdut,
Dar emploii l-au văzut!
Toată ceata năvăleşte
Pe-ntrecut.

-"Uite-i, mă, căciula, frate,
Mare cât o zi de post
Aoleu, ce urs mi-a fost!
Au sub dânsa şapte state
Adăpost!"

Unii-l iau grăbit la vale,
Alţii-n glumă parte-i ţin
Uite-i, fără pic de vin
S-au jurat să-mbete-n cale
Pe creştin!

Vine-o babă-ncet pe stradă
În cojocul rupt al ei
Şi încins cu sfori de tei.
Deşi ştie, stă să vadă
Şi ea ce-i.

S-oţărăşte rău bătrâna
Pentru micul Barba-cot.
-"Aţi înnebunit de tot.
Coleguţa, dă-mi tu mâna
Să te scot!"

Cică vrei să stingi cu paie
Focul când e-n clăi cu fân,
Şi-apoi zici că eşti român!
Biata bab-a-ntrat în laie
La stăpân.

Ca pe-o bufniţ-o-nconjoară
Şi-o petrec cu chiu cu vai,
Şi se ţin de dânsa scai,
Plină-i strâmta ulicioară
De alai.

Nu e chip să-i faci cu buna
Să-şi păzească drumul lor!
Strigă, sar într-un picior,
Se-nvârtesc şi ţipă-ntruna
Mai cu zor.

Baba şi-a uitat învăţul:
Bate,-njură, dă din mâini:
-"Dracilor, sânteţi păgâni?
Maica mea! Să stai cu băţul
Ca la câini!"

Şi cu băţul se-nvârteşte
Ca să-şi facă-n jur ocol;
Dar abia e locul gol,
Şi mulţimea năvăleşte
Iarăşi stol.

Astfel tabăra se duce
Lălăind în chip avan:
Baba-n mijloc, căpitan,
Scuipă-n sân şi face cruce
De Satan.

Ba se răscolesc şi câinii
De prin curţi, şi sar la ei.
Pe la garduri ies femei,
Se urnesc miraţi bătrânii
Din bordei.

-"Ce-i pe drum, de ce se strigă?"
-"Nu-i nimic. Români ştrengari."
-"Ei, auzi! Sunt deja mari,
Nu au iz de mămaligă
Si sunt tari!"

-------------------

Orice asemănare cu realitatea actuală geofizică nu este întamplătoare.
Orice deosebire faţă de originală este absolut intenţionată.
Orice răspuns, completare sau adăugire ar sparge gheaţa.
Traducerea inteligibilă este imposibilă !