Of, viața mea! În IPGG și SC PROSPECȚIUNI SA

[N Dobrescu]

Acest articol este dedicat Vicepresident Norin Popescu de la SC PROSPECȚIUNI SA



M-am angajat la I.P.G.G. vineri 1 august 1969. Victor Negrescu îndeplinea funcția de șef LAEG. Mi-au fost prezentați inginerii Anton Pelin și Ion Nicoară care urmau să lucreze la echipa de la mare. Apoi au urmat cele 8 ore de instructaj de protecția muncii. A doua zi, împreună cu colegii mei am fost să-i întâmpinăm pe președinții Nicolae Ceaușescu și Richard Nixon. A fost grabă mare ca să scape
de mine din București și luni 4 august 1969 m-am prezentat la formația de la Malu Mare de lângă Craiova. Șef de brigadă de înregistrare era Ștefan Trușcă, care ținea locul șefului de echipă plecat în concediu de odihnă. Am ajuns în bază la echipă cu trenul și cu autobuzul în jurul orei 12. În bază nu erau decât portarul și magazionerul. Am cunoscut câmpiile patriei din județul Dolj până în 23 august.
Am revenit în București pentru a pleca la mare. Pentru această deplasare și pentru activitatea de la Hi-Fix mulți m-au invidiat. Am participat împreună cu Liviu Pal și Honoriu Guguianu la instalarea stațiilor de radio PYE 125 T la punctele de radionavigație. Transporturile în deltă nu se făceau numai cu factură. Se făceau cu votcă, cu azmanțoc. Nu erau bani de protocol ca acuma. Băgai mâna în buzunar și plăteai. Odată, când cel mai tare comandant de remorcher de pe Dunăre, Paloma, a terminat azmanțocul care îl aveam la noi, a oprit la mama lui și a venit cu un borcan de 10 litri cu vin în brațe, pe care l-am plătit noi. Apoi în 23 septembrie 1969 am plecat în armată.
M-am reangajat la 1 aprilie 1970 și am participat la instalarea rețelei de radionavigație, după care am rămas la 2 Mai, unde făceam tură cu Ștefan Vrebca și în plus răspundeam de rețeua de radio de la echipă. Vrebca Ștefan era căsătorit în 2 Mai. Locuiam într-un vagon tip CAP.
Anul următor am devenit operator aparatură radionavigație navă. Anii au trecut și așa am reușit să navig circa 60,000 km. Am executat lucrări de radionavigație pentru prospecțiunea seismică, batimetrie, prelevări de probe de fund, foraje geotehnice, poziționări de platforme, gravimetrie marină, magnetometrie marină, probe de registru pentru navele construite în șantierele Constanța și
Mangalia (inclusiv proba de black out, Electricianul este singurul care știe ce înseamnă asta) depunerea controlată de material-rocă pentru digul de nord, digul 10 din portul Agigea Sud. În timp ce executam foraje geotehnice pe locația Ovidiu 1, a fost pierdută o ancoră cu care executam papionajul, la o adâncime a apei de 90 metrii. Cu ajutorul aparaturii Hi- Fix și cu îndemânarea mea am reușit recuperarea ancorei.
Pentru activitatea profesională desfășurată la Hi-Fix, în 1971 și în 1972 am obținut așa cum era atunci diploma de evidențiat în întrecerea socialistă. De fapt eu mă întreceam cu mine însumi. Apoi în anii următori, am obținut câte trei sau patru prime trimestriale.
În 1972 s-a născut copilul meu în timp ce eu eram în mare. O defecțiune ne-a obligat să intrăm în port. Atunci i-am spus lui Kiki, că eu plec la București. Kiki a crezut că fac un joc de glezne. Kiki mi-a replicat Dar de ce nu ai vorbit până acum Mutule? Viața mea privată, era viața mea. După recunoașterea copilului am revenit la navă în programul ei.
În 1977 am fost trimis la o specializare de 11 săptămâni în Anglia pentru Hi-Fix/6. Apoi în 1981 am fost trimis la Geosource pentru MDS 10 Summing and DC-6000 , la Pelton pentru electronica de vibrator și la Failing pentru vibratoarele IVI, urmând a pleca în Libia. În 1982 am plecat pe roți cu stația și cu o dubă frigorifică prin Yugoslavia pentru a mă îmbarca la Koper pe un feryboat.
În 10 decembrie 1982 am suferit în Libia un accident de muncă concretizat în fractură de coloană cu tasare și dizlocare. După ce am zburat cu un DAC peste o dună, durerile fiind mari, a trebuit să hotăresc pentru mine. Am trimis camionul în bază ca să vină asistentul cu un calmant. Am rămas singur în mijlocul deșertului, fără apă, fără stație de radio, fără o oglindă de semnalizare.În Libia am făcut o radiografie care nu a pus în evidență fractura. Am stat în bază circa o săptămână, apoi de rușinea colegilor mei care mergeau zilnic în deșert, am continuat să merg cu dureri pe teren până la expirarea termenului de delegație, 23 februarie 1983. Se știe că orice fractură generează o contractură a mușchilor. Nicușor Costin s-a oferit să-mi facă un masaj de relaxare la două mâini.
Întors în țară, am realizat la ce riscuri m-am expus. Am stat 6 luni în concediu medical. Am executat gimnastică medicală și ședinte de expunere la soare. Am fost la clinica de la Eforie pentru recuperare cu sprijinul fostului coleg de cameră din Libia, ing. topograf Nițescu Nicolae, la hotel la Eforie și la Neptun. Cu toate că era extrasezon, nimeni de la LAEG nu mi-a spus că pot sta în bază sau la un punct pentru care muncisem peste zece ani. Pentru contractarea căsuțelor de la mare, am fost de două ori la Arad, la CPL. Plecam noaptea cu acceleratul, dimineața eram la discuții la CPL, și seara eram la București. Elementele pentru căsuțe soseau la Constanța fie cu TIR-urile, fie cu CFR-ul,dar nu știam sosirile din timp. Pentru descărcarea unui element de panou era nevoie de patru oameni. Totdeauna, eu eram unul dintre ei. Nu aveam încărcători- descărcători la echipă. Pentru ai antrena pe colegii mei trebuia să pun și eu mâna. Locațiile de vagoane CFR erau imputabile șefului. Picăturile de transpirație se scurgeau pe șira spinării direct în chiloți. Iar la sfârșit trebuia să-i cinstesc pe colegii mei pentru că munciseră pentru mine.
În septembrie 1983, am fost oprit la LAEG, nu din motive de sănătate, ci din motivul că Ministerul dorea o rețea de radio integrată între întreprinderile din Minister în caz de urgență.
Într-o zi, Honoriu Guguianu mi l-a prezentat pe Ricu Ștefănescu care venea din Irak. Cu alți ani în urmă, Ricu Ștefănescu, suferise în Algeria un accident de coloană dorsală . Cu Ricu Ștefănescu am avut o discuție lungă legată de corsetul Hessing, apoi a doua zi a venit să-mi ofere corsetul său.
Aceștia erau oamenii care existau în I.P.G.G. și pentru care am revenit în 1975 după ce trecusem testul la altă întreprindere. Ricu Ștefănescu va fi executat de o grupare teroristă din Algeria.
Fractura de coloană se va rezolva după purtarea unui corset timp de un an și jumătate.Corsetul a fost modificat de mine pentru a purta greutățile pe șolduri. Nimeni nu mă menaja la servici. În timpul unei deplasări la Capul Midia, în luna decembrie a anului..., mă lovește o criză cu radiații în coloană. Era o piatră la rinichi care din cauză zdruncinăturilor de mașină și a frigului a plecat de la locul ei.
În 1986 aveam să realizez cele mai multe zile de deplasare la formații, în număr de 83 de zile, ceea ce reprezintă 25% din numărul zilelor lucrătoare. Erau cele mai multe zile de deplasare din tot personalul LAEG.
Până în 1990, au fost pași mici în realizarea rețelei integrate pentru Minister.Au fost achiziționate stațiile de radio pentru cele trei subrețele, instalați pilonii de antenă de 30 metri la Șofronea,Leordeni, Tătărani, Buzău, Chitila- foraj.
Și acum, David MacDonalds de România trebuie să-ți spun ce stații de radio au fost în dotarea lui I.P.G.G. și SC PROSPECȚIUNI SA și care au trecut prin mânuțele mele. RPMS- am participat numai la dezmembrarea lor. Apoi au urmat în dotare stațiile Apelco,Turner, Teleco, Motorola Motran, PYE 125 T, Micor, Realistic, Johnson, Midland, RTP pe 33.600 și 33.625 Mhz, RTP pe 39.000 și 39.025 Mhz, RTM pe 33.600 și 33.625 Mhz, RTM pe 39.000 și 39.025 Mhz, Motran cu tuburi pe 39.000 și 39.025 Mhz, TWC, AEL, SEG 100D, SYNCRAPHONE 1 și 2, Motorola Syntor (prima generație de stații radio cu sinteză), Motorola Mocom,Micor pe 151 Mhz pentru vibratoare, Stonner 200, Motorola SA 100 în unde scurte, RTM seria 8000 pe diferite frecvențe pentru rețeaua radio,GM 300, GP 300, P040, GM 340, GM350, CP040, YAESU Vertex VX 2000, YAESU Vertex VX 2100, YAESU Vertex VX 2200, YAESU Vertex VX 2500, SL 55, SL 100, PM 100, PM 160, PM 200, repetor Motorola, ICOM, Maxon Seria 7000. Cred că în total au fost 2000 bucăți.
Activitatea de radio în I.P.G.G și SC PROSPECȚIUNI SA a existat prin longevitatea mea de 42 de ani. Am îndeplinit și funcția de responsabil cu radiocomunicațiile pe societate. A fost multă muncă și renunțare la mine.
Din toate, îmi aduc aminte cu plăcere de penultima zi de lucru. Ziua a fost specială, plină de semnificații. În primul rând m-am scăpat de sub control și am fost citit de Virtualul. Apoi am fost surprins de Nicki și plăcut surprins. Fetele au fost la înălțimea lor. Juniorul, schimbul de generații.
Ultima zi de lucru, a avut o descriere specială pe acest forum. A fost o zi neagră.
Tot zile negre au fost și atunci, la fiecare trei ani, când mă prostituam și făceam cerere de mărire a salariului.
În viață mi-a plăcut să reușesc. Acum am un nou obiectiv, ca Dumnezeu să-mi țină treaz creierul până în septembrie. În 13 februarie 2012 am trimis un mail lui Norin Popescu în care arătam că două probleme sunt nerezolvate pentru mine de către oamenii lui. De peste patru luni, Norin într-o dulce lenevie nu face nimica. Îl voi obliga pe Norin Popescu prin hotărâre judecătorească să-și pună oamenii la muncă ca să-mi elibereze o adeverință cu veniturile realizate din acord global. Norin Popescu, perioada de probă s-a încheiat. Încep marile bătălii. Până nu vei mai fi.
Al dumneavoastră

Niculae Dobrescu
15 iunie 2012, reședința de vară