La sfârșitul anului trecut am fost într-o excursie de cinci zile la Cluj Napoca cu petrecerea revelionului. Ghid a fost profesorul de muzică din Târgoviște, Blidaru.
Grupul era în două autocare. Cred că 10-15 % erau tineri, iar ceilalți erau sau pensionari sau peste 55 de ani. Jumătate din participanți mai fuseseră în excursii de Paște sau revelion cu Blidaru. Blidaru a venit cu orhestra lui din Târgoviște cu care cânta într-un restaurant din localitate. În fiecare seară era dans. După cum s-a dansat, am tras concluzia că pensionarii au rezerve nebănuite. Am văzut și câteva confruntări ale pensionarilor cu jandarmii atunci când au trebuit să-și susțină drepturile.
Zilele acestea se tot discută despre decizia Curți Constituționale legată de contribuția de 5,5 % la sănătate. Nu am citit decizia curții, dar sunt surprins de faptul că acestă decizie se aplică numai pentru viitor. Curtea constată că 4 milioane de pensionari au fost deposedați de statul român și dă o decizie pentru viitor. Vine doamna ministru Claudia Boghicevici și anunță
că are la dispoziție încă 45 de zile pentru implementarea măsurii. Asta înseamnă că domnia sa legiferează furtul pentru încă 45 de zile . Ca să-și susțină inițiativa, argumentează că acestă acțiune costă statul 1 miliard de lei pe lună. Când statul fură 1 miliard de lei, aceștia sunt mărunțiș și nu trebuie dați înapoi. Aici trebuie să o citez pe doamna ministru de la investirea sa: Un ardelean duce lucrurile până la capăt. Și dacă nu face bine, sigur nu face rău. Doamnă Ministru faci mai mult rău decât statul comunist timp de 45 de ani. De fapt doamna ministru face rău, pentru că nu are exercițiul democrației. La 11 iunie 1948 au fost naționalizate proprietățile românilor. În București o stradă a primit numele de 11 Iunie ca să glorifice actul naționalizării. Acum statul se codește să restitue aceste proprietăți în natură și în integrum. Deputați ca și doamna ministru vor o restituire de 15 %. S-a ajuns ca fostul proprietar să aibă drepturi mai puține decât chiriașul unei case naționalizate. Nici Casa de Pensii nu a stat deoparte și a anunțat că numai cei care au hotărâri judecătorești definitive vor primi banii din urmă. Pentru ceilalți nu există temei legal. Personal, am făcut demersuri la diverse instituții care pot avea inițiativă legislativă : Senat, Parlament, Ministerul Muncii, Procurorul General al României, legat de pensii, de contibutivitate.
Răspunsurile primite sunt sub orice critică și nu vreau să le comentez aici. Am spus că se pot confrunta cu 4 milioane de acțiuni în instanță și că acestea se pot bloca. Nici acest argument nu i-a impresionat. Asta înseamnă că nu le pasă de noi pensionarii.
Cu ocazia excursiei de revelion, profesorul Blidaru s-a sărbătorit cu ocazia ieșirii la pensie. A comandat un tort și toți participanții au primit o felie de tort. A ținut și un discurs în care și-a făcut bilanțul vieții. Nu a putut să-și stăpânească lacrimile.
Atunci mi-am adus aminte de alte ieșiri la pensie a altor colegi ai mei de diferite profesiuni și de diferite pregătiri. După 1983 când am rămas în București la LAEG, am participat la o primă ieșire la pensie a lui Dumitru Burlan împreună cu Grigore Ștefănescu. Evenimentul a avut loc la Ștrand și la el a participat și Directorul Varodin Valeriu din partea conducerii.
La ieșirea mea la pensie am fost surprins și plăcut surprins de Nicki pentru organizare, pentru implicarea lui Alex ca un schimb între generații. Cu Alex și cu ceilalți ingineri cu care am fost în Portugalia am avut ocazia să vorbim în fiecare seară atunci când după terminarea programului mergeam la malul oceanului ca să auzim cum se sparg valurile. Alex a avut răbdare și a reușit.
Înainte de ieșirea mea la pensie am fost curtat de o persoană din conducerea companiei ca să mai lucrez câteva luni pentru a pregăti o persoană care să mă înlocuiască. Am refuzat spunând că nu mai am nici o motivație ca să rămân. Nu am greșit. Nimeni din conducerea companiei nu mi-a mulțumit pentru activitatea de 42 de ani în companie.
La ieșirea la pensie a lui Ion Cristian, Negrescu a dispărut pe parcurs fără să-i mulțumească pentru activitatea sa în cadrul companiei. Atunci, eu care îl ajutam pe Negrescu în treburile LAEG, i-am mulțumit lui Ion Cristian pentru activitatea sa. Era perioada în care Valerică era plecat mai mult în Egipt. Și Negrescu a avut același tratament din partea conducerii care atunci era românească. Negrescu nu a primit mulțumiri nici măcar din partea adjunctului secției. Lumea este în mișcare. Există numai relații contractuale, nimic sentimental.
Al dumneavoastră
Niculae Dobrescu