Petre Fulea

[N Dobrescu]

A plecat dintre noi cel ce a fost inginerul electronist Fulea Petre. Dumnezeu să-l odihnească în pace! Era cu două promoții mai mare ca mine.
Noi îi spuneam Fefeul. Semăna puțin cu Lenin. Era un tip care putea să-ți spună bancuri o zi întreagă fără să se repete. În acele timpuri uitam de problemele zilnice spunând bancuri. Avea și înclinații artistice. Dintr-un tub cinescop și-a făcut o lustră. Sau alte creații din ramuri de pom contorsionate.
L-am cunoscut în 1969 când am venit la Constanța, pentru montarea stațiilor de radio PYE 125T. A făcut parte din colectivul de pe vapor atunci când au început lucrările seismice marine. Cred că a lucrat în 1969 și 1970 la mare. Apoi a preluat o stație analogică Geo Space. Avea un limbaj colorat. Era înainte de plecarea pe teren și stația era în boxa 15. A pus osciloscopul într-un punct de masură. Stația era oprită și a apărut un semnal. Mi-a spus: Uite, cântă.
Apoi în 1972, a preluat una din cele două stații digitale DFS III care au sosit de la altă întreprindere de profil. Pe a doua stație DFS III, operator era Stoica Viorel. Cu aceste stații s-a lucrat în zona Vinga. Am făcut o deplasare la Vinga pentru stația de radio Motorola Motran cu tuburi.
În 1977 au fost două trupe care au plecat în străinătate la specializare în USA și în Anglia.
Fulea Petre împreună cu Cristian Alexandru au plecat în USA pentru DFS IV.
Apoi Fulea Petre a vrut să lucreze în Irak. A trebuit să solicite să devină membru PCR. Trebuiau făcuți doi muncitori, pentru unul cu studii superioare. Pentru a deveni membru de partid, trebuia să facă diverse corvezi. Astfel, pentru sindicaliști ținea diverse lecții politice. Mai erau participările la sortat ceapă, cartofi, la măturarea străzii etc. Cred că a plecat de la noi, de la IPGGH, în anii 1980 și s-a mutat la Brasov. După aceea l-am întânlit până în 1989, o dată la Dioda pe bulevardul Magheru împreună cu inginerul Banu.
Fefeule, Dumnezeu să te odihnească în pace!
Al dumneavoastră

Niculae Dobrescu

[tatonulaa]

Dumnezeu să-l odihnească,

pe Fefeu, veșnic cu zâmbetul pe buze, fostul operator cu care am avut ocazia interesantă și plăcută de a lucra o campanie.

În capitolul ,,Povestiri,, voi încerca să scriu câteva mici amintiri, despre colegi ce s-au chinuit să mențină, cât de cât, o normalitate a vieții, în insipida epocă a întunericului roșu.