Lucică Tisăianu a rămas doar în amintirea colegilor...

[sacerdotus]

Foto_Tisaianu Lucian.jpg (174.74 KiB) Vizualizat de 5189 ori

Aseară, la o oră târzie, un telefon venit de la un prieten din celălalt capăt de țară mi-a transmis o știre cutremurătoare: Lucică Tisăianu, inginerul electronist de statură minionă și cu mustața deasă, cel care timp de peste 27 ani a slujit cu devotament singura firmă de prospecțiuni seismice din România, a fost răpus de cea mai cumplită boală, lăsând în urma sa o familie îndoliată și neajutorată, iar prietenilor și colegilor de lucru amintirea unui om care cerea și impunea corectitudine din partea celor cu care colabora la realizarea sarcinilor de serviciu. Numai că tocmai acest devotament l-a ruinat, volumul de lucrări enorm, raportat la condițiile climaterice și de lucru, care necesitau un timp de lucru prelungit cu mult peste acela prevazut în CM și ritmul alert, asemănător lucrului "la bandă" (vă mai amintiți de filmul "Timpuri Noi" al lui Chaplin?), multe zile la rând fiind ignorată și pauza de masă care oricum era luată "printre picături", în cele din urmă provocându-i suferințe greu de imaginat de aceia care nu au avut de-a face cu lucrul efectiv în teren decât ocazional, în controale sau "vizite de lucru" anunțate din timp și minuțios pregătite.
A decedat la Piatra Neamț, unde locuia cu familia, după o suferință cumplită în urma operației prin care i-a fost extirpat stomacul afectat de o tumoare malignă extinsă.
Dumnezeu să-l odihnească, iar cei care l-au cunoscut să-l păstreze în amintire la justa sa valoare!

[N Dobrescu]

Am aflat cumplita veste sâmbătă 19 ianuarie 2013 în timp ce eram la cumpărături. Nici acum nu mă pot obișnui cu acest lucru. Poza atașată de Sacerdotus este imaginea care l-a însoțit toată viața pe Lucică.
Nu am lucrat zilnic pe teren cu Lucică. Drumurile noastre se intersectau numai atunci când mergeam pe teren pentru intervenții sau în puținele situații când mai era campanie de iarnă pentru reparații.
Ultima mea deplasare pe teren înainte de ieșirea mea la pensie a fost la echipa sa, la o formație undeva în Moldova. Era șef de brigadă de înregistrare. Lucică nu a fost numai un bun operator de stație seismică. Lucică a fost de profesie șef Brigadă seismică. Era mic de înălțime, dar era ascultat și respectat. Nu știa să ridice glasul ca să fie ascultat. Toate dispozițiile sale erau respectate. Poate că în seismică, munca cea mai grea este la înregistrare nu pentru că și eu sunt electronist, ci pentru că finalitatea muncii în echipă se vede după ce ai efectuat împușcarea. Toate întârzierile de la celelalte brigăzi se cumulează și brigada de înregistrare trebuie să le reducă și de aceea munca la înregistrare este cea mai stresantă. Programul plătit era de 10 ore, dar curent trebuia să muncești zi lumină vara. În seismică nu ai parte de un program de alimentație rațional și sănătos. În cazul cel mai favorabil te alegi cu un ulcer.
Era în iunie 2011, când după ce am rezolvat toate intervențiile la stațiile radio de la echipă, am avut timp să vorbesc la stație cu Lucică. Opera, vorbea la stația de radio sau la telefonul mobil. Era interesat să-i meargă aparatura la parametrii optimi. Văzându-i preocupările, din proprie inițiativă, i-am lăsat niște rezerve legate de stațiile de radio.
Altă dată, probabil la Independența, am mers 9 electroniști pentru un experiment și școlarizare a operatorilor care urmau să meargă în Portugalia, iar eu pentru intervenții la stațiile de radio. Nu mai era loc și pentru el în stația de înregistrare. Era jos, în afara stației de unde organiza brigada de înregistrare. Seara la ora 9, ne-am așezat și noi împreună cu el la masă, pentru prânz și cină.
Ultima dată l-am întânlit pe Lucică la începutul lui februarie 2012 în zona Operei. Era iarnă. Îmi spunea că trebuie să-și ia rezultatul la niște analize. Am vorbit și despre preocupările mele de după ieșirea mea la pensie, despre Forum. A spus că va mai intra și el pe Forum.
Soarta este nedreaptă. Pleacă dintre noi cine nu trebuie.
Dumnezeu să te odihnească în pace!
Al dumneavoastră

Niculae Dobrescu

[N Dobrescu]

Ieri 28.01.2013 mi-a căzut prin mână revista de propagandă știri prospectate nr.15 ianuarie 2013. Echipa editorială este formată din: Cristina Fartușnic, Editor Șef, Comunicare internă, și Isabela Necșoiu, Coordonator Marketing.
Nu am găsit în nici o notă de subsol sau erată, o știre de regret pentru cei dispăruți prematur din familia prospecțiuni. Nu am găsit nici o notă de mulțumire pentru cei care au ieșit la pensie din ultima perioadă. Liderul serviciilor geologice și geofizice din România nu are timp decât pentru festivism.
Cine sunt editorii de azi ai știrilor prospectate? Persoane ale căror semnături pe contractul de muncă nu s-au uscat. Atunci când revista se edita sub supravegherea lui Mihaela Stănescu, mai existau mulțumiri pentru cei ieșiți la pensie. Acum există numai ei cei fără trecut. Mai mult ca oricând este actual articolul meu: sau .
Pentru noi, cei care am trăit și simțit în spiritul prospecțiunilor, amintirea celor dispăruți va rămâne veșnică. Zâmbetul deschis a lui Lucică Tisăianu nu poate fi uitat niciodată. Fie veșnica lor pomenire din neam în neam.
Al dumneavoastră

Niculae Dobrescu

[N Dobrescu]

Hristos s-a înălțat !
Astăzi, biserica ortodoxă română sărbătorește Înălțarea și pe eroii neamului. Am hotărât să promovez acest articol în semn de aducere aminte pentru cel care a fost Lucică Tisăianu.
Lucică Tisăianu a fost un Șef de Brigadă de excepție.El nu a trecut în uitare. O dovedește și numărul de accesări zilnice. Numai în perioada în care revista Știri Prospectate era editată de Mihaela Stănescu, am citit un articol de aducere aminte pentru cel care a fost Bebe Ionescu de la Centrul de Calcul.
Să-i păstrăm amintirea veșnică.
Al dumneavoastră

Niculae Dobrescu

[N Dobrescu]

Astăzi se împlinește un an de la dispariția prematură a lui Lucică Tisăianu. Un gând pios în amintirea lui.
Niculae Dobrescu