Antologia rușinii - vol. 1

[sacerdotus]

Familia Schultz si „Cultul personulitatii” la români

Din punct de vedere al definiţiei Cultul personalității este un termen care înseamnă venerarea excesivă a unui singur conducător aflat încă în viață. Această metodă este aplicată pentru a da impresia populaţiei că persoana respectivă deţine puteri supra-omeneşti, acest model are o vechime de mai bine de 3000 de ani şi işi are originea în modul în care egiptenii işi venerau faraonul, atribuindu-i caracteristici divine.
Un popor liber are nevoie de libertate, însă în acelaşi timp are nevoie de Dumnezeu fiindcă în lipsa unui Dumnezeu, cei care vor să controleze poporul au nevoie să creeze unul artificial (această metodă reprezentată de crearea artificială a unui zeu îşi are originea din timpul revoluţiei ruse, revoluţie în care, cu forţa a fost înlăturat cultul creştin pentru a fi înlocuit de un nou cult, numit „proletcultism”).
Varianta oficială spune aşa : „Cultul personalității caracterizează de obicei statele totalitare sau statele care au avut parte recent de revoluții. Renumele unui singur lider, deseori caracterizat drept „liberator” sau „salvator” al poporului, ridică conducătorul la un nivel aproape divin. Portretul conducătorului apare peste tot, la fel ca și statuile sau monumentele dedicate măreției și înțelepciunii liderului.”
Interesant este că doar statele totalitare au făcut aşa, cele aşa-zise „democrate” nu au aplicat acceaşi metodă. Metodele diferă, însă manipularea rămâne aceeaşi deoarece scopul rămâne aceelaşi, cel de a manipula, cel de a distruge mentalităţi şi de a inversa valori sociale.
Nu doar Stalin, Ceauşescu, Mao Zedong sau Kim Ir Sen au aplicat cultul personalităţii şi mai ales cultul personalităţii nu a murit odată cu ei! El doar şi-a schimbat forma, însă nu şi menirea! Dacă înainte oamenii erau conduşi cu forţa, în prezent cultul personalităţii a evoluat într-un asemenea mod încât oamenii vor merge singuri pe calea arătată de către manipulatori. În acest mod a evoluat și situația din cadrul S.C. Prospecțiuni S.A. după 2009, anul venirii la conducerea companiei a lui Gehrig Stannard Schultz.
După ce și-a format prin intermediul presei din România o imagine de „salvator al companiei” și totodată al întregii activități geofizice din România, susținută în mare măsură de ciclul de emisiuni intitulat „Prin Țara Zânelor” difuzat pe programul 2 al postului național de televiziune, a venit rândul „cabinetului II” (reprezentat de consoarta acestuia) să ducă mai departe acțiunea de proslăvire a „conducătorului iubit”. Deși în organigrama companiei nu deține nici un fel de funcție, fiind legată doar în viața particulară de actualul CEO al companiei, aceasta își permite cu o atitudine sfidătoare caracteristică doar beizadelelor să ia hotărâri în probleme privitoare la activitatea salariaților, să prezideze chiar ședințele pe care tot ea le convoacă ad-hoc și, mai ales, să impună salariaților modelul „Dumnezeului interior” al companiei în persoana potențatului său soț. Nu de puține ori impune angajaților să aplaude (…nu degeaba românii erau numiți înainte de 1989 și „aplaudaci”!...) atunci când evocă „realizărilii mărețe” ale soțului său.
Dacă în vremea regimului comunist din România exponentul principal al cultului personalității lui Nicolae Ceaușescu era consoarta acestuia, Elena, iată că și în ziua de azi tot o nevastă de parvenit printre oameni onești încearcă să impună un stil de comportament impropriu unui popor demn. O nouă pată rușinoasă pe obrazul celor care tolerează asemenea deviații de atitudine. Întrucât asemenea manifestări sunt cu atât mai intense cu cât IQ-ul persoanei în cauză este mai mic, românii mai șugubeți au redenumit acest complex comportamental „Cultul personulității”.
Și iată cum o mentalitate pe care o credeam demult dispărută în negura istoriei de tristă amintire reapare în epoca libertăților garantate prin constituție, dar cenzurate prin regulamente de ordine interioară…
Al dumneavoastra,
Nicolae C. Milea