Nepotismul și fușeraia în socialism

[N Dobrescu]

În socialism era un obicei al pământului, ca să-ți angajezi neamurile dacă aveai o funcție de conducere.
Guguianu Honoriu, tehnician radio, avea o vorbă: Dacă te duci la clădire(Coralilor 20) și tragi pe hol o înjurătură, legat de neam, se deschid toate ușile de la birouri, ca să vadă despre ce neam este vorba.
Directorul Varodin Valeriu a avut cele mai multe neamuri angajate. La început au fost doi nepoți de frate Varodin Gheorghe(Ginel) și Varodin Valeriu junior(Vali), apoi un altul care se declara nepot din partea soției care a lucrat la echipa de la mare și mai târziu, fata Cătălina cu studii superioare de geofizică. La echipa de la mare se lucra zilnic 12 ore pe zi plătite, așa că Ginel a fost repartizat la acestă echipă. Ginel a venit după terminarea unei școli tehnice de geofizică. Posturile erau ocupate de titulari. Începând din 1969, liberele pentru duminicele lucrate se dădeau la sfârșitul campaniei. La punctul de radionavigație Sf. Gheorghe era Costache Gheorghe cu soția și acest program îi avantaja, deoarece pe perioada de iarnă, Gică îi ceda soției zilele lui de recuperare. La Cap Midia era Anghel Adrian și ulterior începând cu 1970 și Știucă Constantin. La 2 Mai era Vrebca Ștefan care s-a căsătorit în 1969 cu o fată din 2 Mai. Eu am venit în 1970 ca stagiar la 2 Mai și am fost acela care am solicitat crearea suplimentară a unui post care să dea libere pentru orele lucrate duminica, în timpul campaniei. Propunerea mea a prins și Ginel a fost adus ca om de schimb. Cu traista de vase și crătiți se muta de la un punct la altul. Ginel era un tip curat, spilcuit și muncitor și nu abuza de legătura de rudenie cu Directorul Varodin. O dată a ajuns să dea liber la Cap Midia. Aici băieții erau fumători, așa că tavanul de la camp era afumat de la fumul de țigară. Ginel a încercat cu celălalt operator să facă curățenie în camp, dar nu a avut un răspuns pozitiv. Așa că s-a apucat să spele singur tavanul, dar numai pe o suprafață egală cu dimensiunile patului în camera unde era și aparatura. Contrastul dintre cele două zone era evident. Și Vali Varodin a fost un băiat cuminte și muncitor. Ginel avea să fie trimis să lucreze în Irak și apoi a revenit la mare ca operator aparatură navă unde eu am obținut aplicarea corectă a unui decret legat de prospecțiuni seismice și lucru pe platforme și navele care deservesc platformele.
Directorul Burcea avea și el rude în întreprindere. Un văr al lui era șef de serviciu. Unul dintre nepoții lui din Potcoava a ajuns șef la Boxa 10 din Laeg. Gică Burcea a fost un domn, un boier. A fost respectat și ascultat de colectivul de la Boxa 10, ca să nu spun că a fost iubit și să se dea loc la interpretări. Un alt nepot a lui Burcea a lucrat la Chitila sau la foraj.
Ce era fușeraia în socialism? Era executarea de diverse lucrări în interes personal cu sau fără materiale din întreprindere, dar în timpul programului. Materialele și aparatura era adusă din SUA în lăzi de lemn. Erau niște grinduțe din care cei mai mulți își făceau praguri la intrarea în apartament. Eu nu am prag din acest lemn, deoarece nu mă avantaja dimensiunile grinduței.
Ce era ciubucul în socialism? Era obținerea unor foloase materiale pentru anumite servicii prestate în timpul programului de lucru. Având un laborator de electronică, mulți oameni din minister apelau la noi pentru reparații de electronice și altele. De obicei veneau șoferii cu astfel de lucruri și mai întindeau și ei coarda pentru lucrurile lor personale. Pentru televizoare era dedicat Herman Eugen. O dată am reparat și eu un radio de mașină și șoferul ministrului și-a uitat la mine o șurubelniță auto pe care o am și acum. Sau venea la tine cineva din întreprindere să-i repari ceva. O dată a venit la mine un geolog și cred că mi-a cerut să-i repar un fierbător. La sfârșit m-a întrebat cât îl costă. Nimic, am răspuns. Și mi-a lăsat pe birou o sticluță de Hellas, suc concentrat de lămâie, de 3 lei. Am protestat.
În alt articol al meu, arătam că lucrurile au luat-o razna într-un an. Urma să plecăm pe teren și fușeraia dura toată ziua. Atunci i-am spus lui Știucă Constantin să lucreze 7 ore pentru întreprindere și o oră pentru el. De cuvintele mele își va aminti Știucă după 1990 când ne-a făcut o vizită la Laeg. Știucă este stabilit în Suedia. Mi-ar fi fost foarte ușor să-l torn pe Știucă la Steriu așa cum făceau și alți colegi ai mei, ingineri. Nu am fost nici membru și nici candidat de partid. Am fost un membru de sindicat. Din pluton.
Frizerul primea ciubuc pentru tuns. Aceștia nu au făcut niciodată avere din ciubuc.
Chelnerul primea de obicei un ciubuc de 10 % din consumație. Unii au făcut avere din ciubuc. Astăzi, unii dintre ei au devenit oameni de afaceri. Chelnerul D.I. fost operator la I.P.G.G. dădea la rândul lui Șefului de sală cu 3 lei mai mult decât colegii lui și avea cele mai bune mese, lângă ringul de dans.
Mai se dădea ciubuc pentru anumite avantaje. Șoferul care primea o mașină nouă și nu se mai chinuia dădea o damigeană de vin unde trebuia. Ca să fi trecut pe o listă de plecare în străinătate unii au dat ciubuc. Eu ca să nu mai plec în străinătate am dat o cerere și un certificat medical.
Dar cine era mai vinovat? Cel care dădea ciubuc, bacșiș sau cel care primea aceste foloase cu sau fără voia lui . La solicitarea lui sau fără solicitarea lui. În socialism, problema cea mai arzătoare era locuința. De listele de prioritate pentru locuință se ocupa în IPGG un bărbat solid și înalt , al cărui nume l-am uitat. Când Directorul Burcea a aflat că solicită ciubuc pentru trecerea pe un loc superior pe lista de priorități, l-a înlocuit cu Mercea Traian.
Al dumneavoastră

Niculae Dobrescu