Form. seismică din Ţânţăreni şi greva minerilor - 1977

[tatonulaa]

Pentru nostalgicii ........desigur ai tinereţii, nu?

După GREVA MINERILOR din Valea Jiului, începută în 2 aug 77,
MANIPULAREA ”EN GROS şi EN DETAIL”, efectuată de ORGANE.

Iată relatarea URMĂRII unui interesant episod al încercării unui mare număr de muncitori relativ bine organizaţi, de a “forţa mâna partidului” în recucerirea unor drepturi ce le fuseseră anulate sau micşorate, începând cu luna martie ’77, imediat după Marele Cutremur, până pe la începutul lui august `77 când neaşteptatele evenimente au avut loc . Întrucât mă bazez numai pe memorie, care dă rateuri după trecerea a peste trei decenii, pentru a nu vă înşela, mă voi feri de a da date calendaristice absolut precise.

Încetul cu încetul, timp de câteva luni, zeci de noi reglementări căutau să restrângă câştigurile minerilor, în special avantajele colaterale aferente acestei deosebit de solicitante şi periculoase meserii, începând cu vârsta minimă de pensionare, apoi statutul minerilor începători, orele de program în subteran, zilele de concediu de odihnă, trecând prin numărul şi calitatea meselor ce le erau date gratuit la intrarea sau ieşirea din şut, până la durata de exploatare a echipamentului de protecţie din galerii sau acordate individual. Parcă zeci de draci împieliţaţi, care de fapt nu erau decât aplaudacii şefi, puşi la muncă de birou, înarmaţi numai cu GUMA DE ŞTERS – scormoneau prin creerele lor bolnave, tot ceeace ar fi putut transforma un om cu raţiune, într’o piesă amorfă a unui mecanism funcţionând anapoda, la o turaţie tot mai mare. De fapt, catastrofalul cutremur a fost folosit într’un mod diabolic de comunişti, pentru întărirea controlului total asupra sărmanilor ro, sub lozinci de tipul “să ne strângem cu toţii în jurul partidului şi a conducătorului iubit, pentr a ...blabla....bla… blabla...”, în scopul de altfel mărturisit, de transformare a Ro într’un stat total independent energetic.
Despre greva propriu zisă soldată cu sechestrarea în mină a membrilor delegaţiei ministeriale sosite de la Bucureşti, nu mă voi hazarda să povestesc, personal fiind la cca 50 km de acele locuri şi salariat al unei Formaţiuni de Prospecţiuni Seismice al IPGG (Geofizica – pe scurt), însă pot relata cele ce au urmat, în zilele imediat următoare, ca fiind văzute de un participant indirect, rămas oarecum intenţionat în afara circului organizat de autorităţi.

Seara târziu, în ziua următoare sosirii intempestive a “conducătorului iubit” în Valea Jiului, micul nostru şantier de lângă Filiaşi (com. Ţânţăreni) a constituit ţinta unei echipe operative miliţie/secu/partid. Parcă ruşinaţi de data asta, cei trei reprezentanţi ai organelor, după fireasca discuţie numai cu ing. şef al formaţiei (ing. Enescu Ştefan – zis Fane Babanu) au început munca de lămurire cu noi, staful tehnic al formaţiei (ing. şef , cei patru şefi de brigadă, printre care mă număram şi eu, administratorul) adunaţi la h 21.00 de “rugămintea” făcută în cursul dimineţii de miliţianul comunei.(O asemenea cerere nu putea fi ignorată!). A doua zi urma ca la prima oră (începeam programul la 6,30 a.m.) să ne îmbarcăm cu mic cu mare, toată suflarea din bază, în autobuzele ce ne vor fi puse la dispoziţie, plecând la Tg. Jiu pentru a participa la un miting urmat de o serbare câmpenească, nadă îmbătătoare atât la propriu cât şi la figurat, pentru orice trăitor pe meleagurile urgisite de stihia comunistă. O zi de chiul în care se puteau ingurgita “organizat, în echipă”, cantităţi mari de lichide conţinând alcool în diferite concentraţii, era mană cerească pentru “omul nou”, “omul aplaudac”, constructor a tot felul de bazaconii hidoase şi prea puţin folositoare unui om modern, normal.

(va urma mai mult ca sigur, ... probabil)

[tatonulaa]

Cu scuzele de rigoare, iată prima continuare, spre o cunoaştere a trecutului REAL!