Remember delicat: Valeriu Varodin

[tatonulaa]

Remember delicat: Valeriu Varodin

La cererea expresă a distinsului şi prolificului Niculae Dobrescu



, voi încerca, cu o reţinere de înţeles, reamintirea unor elemente ce au intrigat un număr important de salariaţi ai Geofizicii, în îndelungaţii ani când Ing Şef era defunctul Valeriu Varodin. Despre dispăruţi „numai de bine”, dar toate au o limită, nu?
Printre altele, pe scurt, voi depăna asupra subiectului „cerut”, din amintirile topografului terenist Andrei Alexandru ce am fost, comentate deseori cu regretatul amic Nae Ghizdavu, dispărut din păcate în această vară. Boemul Nae a fost sufletul tuturor şuetelor sau chefurilor ce au avut loc în decursul timpului, atât printre „negrii de pe plantaţiile de ţăruşi, geofoni sau sonde” cât şi alături şi printre cei din stafful întreprinderii, prin poeziile şi cântecele cu care îi încânta pe convivi. Şi datorită acestei laturi a personalităţii sale, Nae era depozitarul unui extrem de bogat material memorialistic strâns de-a lungul celor peste patru decenii de activitate în diferite funcţii, de la geofizician interpretator, la şef formaţie, şef secţie (interimar!) şi în final de carieră ing. în cadrul Biroului de Protecţie a Muncii, condus de un alt boem şi el dispărut, Puiu Surdu. În jurul unei mese, în timpul unor discuţii libere, neîncorsetate în protocoale stricte, se puteau lansa şi dezbate, multe idei şi secrete.

PCR.ul, părintele diferitelor FSN.uri, ajunse astăzi un imens USL, căuta să se laude cu inventivitatea ro, conduşi în activitatea lor de mari specialişti, desigur DOCTORI, care în imensa majoritate a cazurilor aveau izvorul lucrărilor în gândirea lor, spre deosebire de ceea ce se întâmplă în zilele noastre, în Ro, când a plagia lucrări sau articole reprezintă un titlu de glorie, în plus. Nu am rupt „inima tîrgului” cu invenţii, însă am fost meşteri în „inovaţii”, mai mari sau mai mici. Geofizica noastră a excelat în etalarea a sumedenie de asemenea meştereli, într-o sală de expoziţie dar în faza maximă a „dezvoltării”sale, un întreg mic pavilion, cochet, unde erau în tot locul nu atât echipamente sau piese, ci numeroase diplome unde tronau numele celor ce se puteau mândri cu numitele invenţii sau inovaţii. Aproape nelipsit în fruntea tuturor diplomelor, asta indiferent de domeniul de aplicare sau cercetare, se găsea numele Ing. Şef - V. Varodin.

Periodic, în toţi anii, existau situaţii când îndeplinirea „planului de producţie” lunară era într-o legătură ombilicală cu nivelul produselor de tot felul ce se livrau la domiciliul „părintelui tereniştilor”. La o scară infinit mai mică, VV a fost un bombonel al acelor vremi. Pt a putea jongla cu datele ce soseau din teren, VV a fost cel mai aprig susţinător al unor parametrii ai planului care nu făceau decât să micşoreze sensibil calitatea materialului obţinut: plan de metri foraţi şi plan de km profil. În art lui ND se amintea că o zi două de prospectare pe mare, putea modifica substanţial planul de km profil al IPGG. Deci în coşul de la finele anului găsindu-se alături de ouă obişnuite şi ouă de aur, toate numărându-se la rând. Pt a rezolva mulţumitor nr de m foraţi, motorina consumată şi nr sapelor de foraj, se apela atât la duritatea rocilor cât şi la adâncimea fiecărei sonde în parte. În final O MARE PARTE A DATELOR erau nereale. Părintele VV, la şedinţele de recepţie cu şefii de form şi de secţie, le trasa calea de urmat pt ca planul pe IPGG să fie îndeplinit, cu depăşiri pentru unele form şi cu eventuale (rare totuşi!) neîndepliniri pt altele, ceea ce se solda cu bani în plus, respectiv în minus, pentru „actorii” acestor comedii ce se repetau LUNAR, transformându-i pe toţi în MINCINOŞI sadea. Încet, încet, cinstea părăsea cugetul participanţilor la mascaradă, tot aşa cum „ţărănimii colectiviste” i se ştirbea catastrofal spiritul de proprietate şi cinstea, transformând-o într-o masă amorfă, sortită a trăi în sărăcie care însă căuta şi în mare măsură reuşea să-şi rezolve problemele materiale, atentând la „produsele câmpului” ce erau considerate „ale noastre, ale tuturor”, deci nu era o crimă să iei de acolo după posibilităţi.

În final iată că materializarea unei idei PĂRÂND benefică, devine prin eludarea unor proprietăţi ale materialelor folosite la fabricarea TUBURILOR STATICON, o teribilă capcană mortală pentru nişte artificieri, consideraţi SINGURII vinovaţi al celor câteva explozii datorate de fapt ELECTRIZĂRII plasticului din care erau confecţionate, nu a sinuciderii celor ce le mânuiau. Într-un târziu s-a renunţat la aceste tuburi CONSIDERATE PERICULOASE, cantităţi relativ imense fiind depozitate pe la diferite formaţii din teren. Principalul vinovat al introducerii acestor tuburi în procesul de lucru al introducerii dinamitei în găurile de sondă, fără ca aceste tuburi să fi fost TESTATE înainte în mod riguros, de către specialiştii care ulterior le-au considerat necorespunzătoare, a fost Ing Şef V. Varodin însă totul s-a muşamalizat, conform „străbunului” dicton ro, „mortul e de vină”. Rog să-mi fie iertată lipsa de cunoştinţe în domeniu, cele de mai sus fiind culese în timpul deselor discuţii cu recent dispărutul Nae Ghizdavu, devenit un specialist al NTS

Nu voi mai continua acest apăsător comentariu pe care am fost invitat să-l fac

DUMNEZEU SĂ-L IERTE!

[N Dobrescu]

Din familia Varodin, eu am cunoscut pe Valeriu Varodin senior, Valeriu Varodin junior, Gheorghe Varodin și într-o excursie în Franța,
pe Varodin Dumitru. Astea sunt cunoștințele mele pe parte bărbătească. De Varodin Vasile nu am auzit.
Niculae Dobrescu

[tatonulaa]

Mii de scuze, bătrâne memorialist! Ai perfectă dreptate!

V de la Valeriu, nu de la Vasile, cum l-am rebotezat pe defunct. Îmi pare nespus de rău!

Am modificat, deci o parte din vină, dispare!

Mulţumesc, ND!