Mirajul puterii!

[tatonulaa]

Când să posteze frazele ce i-ar fi materializat unele dintre idei, moş aa, nonconformistul topograf Andrei Alexandru, şi-a reamintit de exemplele unor strălucitoare şi nepieritoare repere ale unor locuitori ai cetăţii care AU DEZAMĂGIT, atunci şi acolo: Cicero, G. Bruno, Copernic, Galilei şi într-o oarecare măsură Einstein, dintr-un relativ lung şir de personalităţi verticale ce au marcat benefic istoria omenirii. Departe de mine comparaţia dintre cei ce postează pe GEOSPACE şi numele ilustre mai sus amintite, însă totuşi .... dezamăgirea ar trebui parcată între nişte limite ACCEPTABILE UNOR PRINCIPII, pentru a nu cădea în plasa sintagmei "şeful/patronul/(noi) are/(avem) întotdeauna dreptate" (eg.: concedierea din Geofizică a lui V., întemeietorul acestei interesante construcţii cu uşa întredeschisă (!) sau delicatele admonestări adresate simpaticului "bătrân" memorialist ND, considerat un vindicativ sindicalist), transpuse în realitate de actuala conducere a Geofizicii.

Întrebare retorică: CARE-I DIFERENŢA între dezamăgiri?

Un forum unde nu se simte nicio adiere de dezbatere, de nuanţare a unor opinii, de participare efectivă, este un obiect nefolositor PROGRESULUI pe orice plan, fiind doar o oficină de manevrare în sensul dorit de UNA DIN PĂRŢI!

Un trecut prezentat distorsionat, este otrăvitor.

PS. Consider că cele de mai sus sunt valabile în cazul folosirii unui limbaj civilizat şi fără atacuri SUB CENTURĂ la persoane. Îmi voi menţine afirmaţiile de genul: Achim V. a făcut în Irak afaceri cu motorină, defunctul V. Varodin a fost vârful de lance al ciubucarilor, M. Traian a făcut o specializare cu puţin timp înainte de a ieşi la pensie şi altele, evidente pentru toţi cei ce i-au cunoscut pe cei numiţi, ş.a. Dacă vorbim de Paduano putem vorbi şi de ceilalţi! Nu credeţi?

[N Dobrescu]

Andrei, sunt surprins de conținutul acestui articol al tău. De o perioadă lungă de timp, pe acest forum , numai noi publicăm. Asta înseamnă că articolul îmi este dedicat. Eu simt lipsa unor scrieri semnate de Condorul, Anonimus etc. Eu și alții am scris despre Paduano pentru că el a făcut cel mai mult rău acestei companii la care și noi am lucrat. La venirea americanilor, au fost concediați 30% din 1400 de salariați, adică 520. 520 de drame sociale. Concedierea nu s-a făcut pe criterii economice sau de competență. De exemplu, a fost concediat Aurel Ciovică-director comercial ca după o perioadă de timp să fie numit Victor Căplescu în aceiași poziție. Mirițoiu, fost tehnolog și pe care trebuie să-l cunoști, care conducea departamentul de calcul al salariilor a fost disponibilizat. Disponibilizarea nu s-a făcut pe criterii profesionale. Activitatea de calcul a salariilor a fost externalizată. Acum este o a treia firmă care calculează salariile. Acum nu mai există cărți de muncă. Va fi durere mare peste zece ani când o nouă generație va ieși la pensie. Există un cabinet medical Nicole al Nicoletei Tender pe care Paduano a vrut să-l sară și să facă medicina muncii cu altă firmă. Acesta a fost momentul când a zburat Paduano. Acum nu se mai spune ciubuc. Se spune comision.
Dar plecarea lui Paduano nu înseamnă că răul inoculat de el a dispărut din Prospecțiuni.
Viorel Dumitrescu fondatorul acestui forum a fost concediat. Eu, Liviu și Cristi Rimel am fost audiați sau interogați de femeia de succes Felicia Lupu. Sunt persoane care s-au logat pe Geoforum cu numele real și nu au curajul să publice ceva deoarece pe bună dreptate se gândesc la servici. Eu dacă aș publica cu pseudonume tot aș fi recunoscut după cadența frazelor, după stil. Un altul logat cu pseudonume recunoaște că-i este frică să scrie deoarece nu cunoaște urmările. Noi ca pensionari avem alt statut. Din Prospecțiuni nu se poate accesa Geoforum. Dorești dialog, dezbatere. Este bine că nu se poate accesa, deoarece oamenii trebuie să facă producție. Dar ce diferență este între cel ce ar accesa Geoforum sau alte site-uri de pe internet în interes personal. Ai văzut că și câinii sunt legați cu mosoare de sfoară reglabile. Din când în când stăpânul mai eliberează sfoara și câinele are libertate mai mare de mișcare. Tu ai dispărut de mult timp de pe piața muncii. Acum în curtea din Caransebeș, se vopsește o zebra pentru salariați, se fac treceri de pietoni, se montează limitatoare de viteză cu toate că viteza era restricționată prin indicator de 5km/oră. Numai vitele sunt conduse pe anumite culoare. Acum sfoara în Prospecțiuni se scurtează tot mai mult. La echipe sunt ateliere la care munca se desfășoară în containere. Pe pereți sunt indicatoare cu săgeți pentru EXIT, ca pentru handicapați. Nu există decât o singură ușă.
Am scris Poveste adevărată și Update poveste adevărată în care descriam ca martor ocular evenimentele legate de tentativa de evadare a două persoane din lagărul socialist. Nu a avut rost să continui polemica cu tine legat de acest subiect pentru că datele deținute de tine nu erau de la prima mână.
Eu dacă am avut ceva de adăugat la un articol al tău, am adăgat. Mie îmi place progresul. Ca electronist a trebuit să țin pasul cu progresul, cu progresul electronicii.
În 2.12.2011 am scris articolul 4 martie 1977 . Cu același titlu ai publicat un articol în 4 martie 2012. Puteai să-l treci la rubrica de răspuns, pentru că se referea la persoane din IPGG.
Nu ți-am înțeles etichetarea mea de sindicalist vindicativ. Eu mi-am precizat poziția în articole de tipul De ce scriu și O luptă este viața! Nu există artă fără tendință. Totdeauna m-am ocupat de drepturile mele salariale. Atât Codul Muncii socialist cât și cel al economiei de piață, prevăd că orice diminuare sau renunțare sunt lovite de nulitate absolută. Eu niciodată nu lovesc primul. Eu nu mă las călcat în picioare de nimeni. Am scris articolul Împăcare și iertare. Citește-l și meditează.
Cu cei mai mulți dintre topografi m-am înțeles foarte bine. În Libia am locuit în aceiași cameră cu Nicolae Nițescu. Ca toți bătrânii, Nițescu sforăia. Și am rămas cu el în cameră. Pe timpul acela nu pierdusem unul dintre pești: somnul. După evenimentul nefericit din Libia, Nițescu a mers cu mine la un profesor de la Spitalul brâncovenesc, fost coleg de liceu cu el, obținând o trimitere la Sanatoriul din Eforie. Colegii mei electroniști Steriu și Negescu nu m-au ajutat să stau în extrasezon în baza Constanța sau la un punct. Știau că aveam nevoie de soare. Am stat la hotel. Muncisem mult pentru căsuțele din bază și cele de la puncte. Meritam să stau fără plată. Asta nu înseamnă că acuma le port ranchiună. Când am avut ceva să le reproșez, le-am spus-o în față. Nu am lovit pe la spate niciodată.
Și tu Andrei ai beneficiat de o specializare în Elveția. Lista de propuneri a fost mai mare de doi. Mercea Traian a condus câțiva ani echipa de la mare. Suferea de rău de mare. Planul la mare pe o zi era cât planul pe o lună pentru o formație de teren. Dacă noi nu făceam planul la mare într-o zi, acesta nu putea fi recuperat de toate formațiile din teren. Mercea Traian a condus formația de la mare într-o perioadă dificilă în care se punea problema reducerilor importurilor și se punea accentul pe asimilări. Dacă Directorul Burcea l-a trimis la o specializare cu puțin înainte de pensionare, aceasta a fost ca o recompensă pentru întreaga activitate.
Al dumneavoastră

Niculae Dobrescu

[tatonulaa]

Mici explicaţii în stil tatonesc, pentru care mă scuz.

Bineveniţi cititori, bătrâne ND, un adevărat sindicalist vindicativ, printre altele, admite cu greutate - fără a lua în considerare cerinţele "conducerii" devenite patronat - reducerea efectivului salarial existent la un moment dat în plată. Asta în situaţia evidentei lipse de eficienţă a muncii în România (şi nu numai!). Productivitatea net superioară a fiecărui cetăţean a fost unul dintre principalele atuuri ale victoriei pe plan economic a societăţii occidentale asupra posomorâtei în moleşeală populaţii de dincolo de oribila cortină de sânge, fier şi beton. Firesc, ca peste tot, se produc şi numeroase licenţieri ce nu au o bază economică, ci considerente ce pot fi de natură politică, personală sau de altă natură. Pentru progresul general contează rezultatul muncii în simbioza cantitate-calitate. Cum arată Occidentul şi cum arată ţările supuse diferitelor tiranii politice sau religioase. Ce şi cum produc unii, faţă de ceilalţi. Unii proiectează şi-şi materializează ideile pe care ceilalţi le folosesc şi doar eventual le asamblează sau repară. Noi, cei ce trăim pe aceste meleaguri răsăritene, din care categorie facem parte?

Satisfacţie sui-generis: Bucuroşi de oaspeţi? – Da, desigur, dar să nu NE dezamăgească! ( aa: Să nu cumva să fluiere în biserică o altă melodie în afara celor pe care le înălţăm NOI, cum am făcut eu, recent avertizatul!)

Moş aa a fost la acea specializare în Elveţia pentru simplul motiv că era singurul dintre cei cca 60 de topografi ce activau atunci în Coralilor care îndeplinea două condiţii esenţiale înţelegerii celor predate: cunoştea la perfecţie una dintre cele două limbi agreate, comunicate de firma Wild, germana sau franceza, fiind totodată unul dintre cei ce urmau să se deplaseze în Libya pentru a lucra efectiv cu aparatura în curs de achiziţionare. Ca fapt divers, mai fusesem de câteva ori în Elveţia, imediat după război (1946 şi 47), în vacanţele de iarnă şi vară. În 81, moşul de acum mai avea teoretic peste două decenii de muncă salariată în faţă. Mercea Traian era în altă situaţie, ca fost ofiţer ce apropiase vârsta normală de pensionare pentru civili, fiind pensionar militar.

Aş dori ca noua noastră colegă de pe acest site să depene fără reţinere cele pe care ar dori să ni le împărtăşească din experienţa sau gândurile ei, chiar dacă unii vor fi dezamăgiţi. Nu pot fi mulţumiţi toţi, nu?