Interes, accident, experiment?

[tatonulaa]

(toate numele şi datele sunt reale, în limitele memoriei mele)

La începutul anilor ’80, întreaga morişcă a comunismului, măcina cu o eficienţă nimicitoare, orice încercare de normalizare a relaţiilor dintre semeni, dintre rude, dintre oameni şi maşini sau utilaje, dintre întreprinderi, dintre salariaţi şi intreprinderi, dintre localnici şi străini, sau alte combinaţii posibile. În zare nu se profila nici o licărire, ce ar fi putut înviora cenuşiul tern din jur. Plecarea la muncă, peste hotare, indiferent unde, însemna pentru fiecare dintre noi, singura posibilitate de a evada cel puţin pentru o perioadă, din acest iad. Am intrat şi eu în lotul propus pentru a lucra în străinătate, deşi.......(va urma)

Condiţiile absolut excepţionale existente în IPGG -Întreprinderea de Prospecţiuni Geologice şi Geofizice -, au permis lărgirea componenţei celor “aleşi”. Practic, acest lucru se datora ofiţerului de secu Bercaru V, un om cu vederi mai pragmatice, parcă lipsit de îndoctrinarea tembelă a imensei majorităţi a “organelor de tot felul”. Aproape toţi salariaţii care nu aveau cazier personal cu reclamaţii la miliţie sau la secu, au putut pleca în străinătate, atât la lucru, cât şi în excursii. La IPGG activau ing. Vlad Adrian, fiul generalului Vlad Iulian – şeful operativ al întregii securităţi din Ro - şi cpt. ing. Vasile, fiul unuia dintre adjuncţii lui Vlad, generalul V. Vasile. De activat, activau amândoi, însă în funcţii şi cu responsabilităţi diametral opuse:
- ing. Vlad Adrian, geofizician, a fost repartizat la terminarea Inst. de Pet. şi G. la o formaţie de teren din Banat. A lucrat un număr mic de ani prin Banat ca ing şi apoi ca şef Form. de Prospecţiuni, după care a devenit director tehnic la Centrul de Calcul al IPGG, fiind unul din şefii CTP.ului atât de înnegurat dar adulat de confraţi. Vlad A. scria constant articole despre tehnica de calcul modernă, în revista „Ştiinţă şi Tehnică”, unde avea o rubrică pe ultima pag. A fost şi probabil a rămas o persoană deosebit de agreabilă, absolut normală, gata de a-şi oferi ajutorul celor ce i l-ar fi solicitat. Firesc că nimeni nu avea curajul să ceară ajutorul fiului şefului securităţii Ro. Ca dir. Teh. al Centrului de Calcul a înfiinţat cu un mic grup de electronişti de valoare, Liviu, Marius, (la nivelul IPGG) o echipă cu scopul declarat de a construi artizanal, cu piese obţinute în cadrul CAER o staţie seismică de-o complexitate monstruoasă pentru mininivelul ÎT circulând în spatele cortinei de fier !! A fost o acţiune patriotică cu rezultate pe măsura ideii de la care s-a pornit. Le-ar fi trebuit decenii pentru a scoate pe piaţă şoricei, la concurenţă cu monştrii ce circulau încă de pe atunci!! Nu a avut nici o legătură cu securitatea. Era foarte popular cu cei pe care-i socotea prieteni. Spunea şi asculta bancuri. Nu a făcut nici un rău nimănui. Pot afirma că eu, fiind prieten cu Liviu Pop, aveam dese discuții amicale cu Vlăduț, la bufetul din incintă. Întâmplător am mai discutat cu el și după dec 89.
- cpt. ing. de foraj Vasile era securistul întreprinderii, adjunctul lui Bercaru. Asta era singura lui meserie – ofiţer de securitate la IPGG. Un tip şters pe care personal nu l-am văzut niciodată şi nici nu am auzit nimic despre el. Era clar cu activitatea numită "poliţie politică", care în esenţă, numai bine nu putea face.

Relativa relaxare a relaţiilor salariaţilor de aici, cu securitatea, pare să fi fost un scenariu ale cărui resorturi sunt greu de desluşit. Această problemă a “omului care sfinţeşte locul”, sau a planurilor cu bătaie lungă, ar trebui analizată, pentru a putea diferenţia atât nuanţele de rău, cât şi cele de bine, din aparenta uniformitate a reacţiilor organelor de represiune, la diferiţi stimuli. Faptul că fiii celor mai importanţi securişti din ţară, au lucrat aici, s-ar putea să nu fie o coincidenţă. Nici situaţia specială a instituţiei nu cred că este întâmplătoare.

În momentul de faţă , aug. 2006, Întreprinderea “Prospecţiuni SA” este parte a holdingului lui Ovidiu Tender, cu un număr de salariaţi mult micşorat, cu mai puţine sedii în Bucureşti şi în ţară, dar cu conducerea de acum 20 (douăzeci) de ani !?. Ca o curiozitate, Directorul General este cel de pe la mijlocul anilor ’80, un anume ec. Gubandru, fratele fostului prefect de Buzău, Gubandru. Cu siguranţă este cel mai longeviv Director General de întreprindere din Estul Europei!. Saltul de la economia centralizată a statului comunist la economia de piaţă pe care o consolidăm astăzi !??!, a trecut cât se poate de lin peste conducerea tuturor compartimentelor care nu s-au desfiinţat. Nu a avut loc nici o schimbare sau rotire a cadrelor cu excepţia ieşirilor la pensie sau a deceselor premature. Este ceva incredibil! Şi acum, într’o companie particulară 100%, numărul directorilor şi a şefilor este practic identic cu cel din anii totalitarismului. Ce resorturi îi mână pe patronul arestat Tender şi pe cei din spatele său să menţină acest imobilism? Imobilism care costă! Pe cine oare?

Bercaru V. ofiţerul de securitate care răspundea în 89 de întreaga platformă IPGG, Depozitele de carburanţi şi Staţia de îmbuteliere aragaz, Dămăroaia, a fost până prin 2001, şeful SIPA sub toate gurvernările: Văcăroiu, CDR, Năstase – fiind schimbat de Iliescu, care-l făcuse general, cu ani în urmă.

Este interesant de cercetat acest aspect de relativă oază, pe care l-a avut IPGG în decursul timpului şi chiar în zilele de azi. Parcă a fost sistematic în contra curentului dominant din jurul său.
Justiţiarul multpreaînnegurat, superziaristul CTP, a tăcut şi tace mâlc. Îi cunoaşte pe cei de care am amintit, mai bine decât mine. Ca ziarist putea să ilustreze cu mai multă rezonană personalitatea nu atât de negativă a unui securist (V. Bercaru) care a avut o presă nefavorabilă în revista „Caţavencu”, la prezentarea în ordine alfabetică a ofiţerilor de securitate care au făcut poliţie politică. Personal, fără nici un dubiu, cunosc 3 (trei) salariaţi care au căutat să facă rău, prin secu, altor salariaţi. Nu ca informatori, ci ca reclamagii la secu pentru cauze pe care le considerau peste puterea de înţelegere și rezolvare a lui Bercaru, a milițienilor din zonă sau a șefilor din București. Un coleg care m-a reclamat pe mine pt. că puneam tare Europa Liberă şi am fost ,,muştruluit,, de ingi princi (regretatul Ionică Petrescu, bun prieten cu mine!) venit de la Bucureşti în anchetă și 2 şefi de form. seismică care şi-au reclamat proprii subalterni, securităţii din jud. unde lucrau ( artificier beţiv și respectiv câțiva şoferi care nu vor să iasă la muncă -grevă deci-). Nu eram la form. celor doi când s-au petrecut evenimentele. După desecretizarea totală, voi putea povesti ….
Fără teama ca unii dintre cei incriminaţi să se "supere" pe mine prin tribunalele cu alde mulţi botoşi repuşi pe linie!!!

Comentariu scris în 2006 şi postat pe unul din blogurile ce au dispărut!