Americanii din USA și cei din S.C.PROSPECȚIUNI

[N Dobrescu]

Ai noștri tineri la Paris invată
La gît cravatei cum se leagă nodul,
Ș-apoi ni vin de fericesc norodul
Cu chipul lor isteț de oaie creață
Eminescu

În 1981 am fost la o specializare de 5 săptămîni în USA. Am fost trimis prin Rompetrol deoarece urma să plec în Libia. Am fost la Ponca City pentru Pelton, la Enid pentru vibratoarele IVI și la Houston pentru echipamentul de completare al stației la Geosource.
Noi românii sîntem o nație de oameni primitori și pentru că sîntem săraci îi invităm pe străini acasă, poate ca să ne cunoască și obiceiurile. Am fost invitați la lunch și la diner cu ei singuri sau și cu soțiile lor. Plățile se făceau cu card de firmă. Aveau și interes să ne invite deoarece noi întorși în țară puteam să facem loby pentru ei și să mai cumpăram aparatură de la ei. În 1981, un inginer american nu venea două zile la rînd cu aceiași cămașă, cu același costum sau aceiași cravată. Cum arătau americanii noștrii cînd au venit în România a fost descris pe acest forum. Iar ce au făcut americanii în S.C. PROSPECȚIUNI S.A. se cunoaște.
Este de notorietate că HITLER a avut o amantă evreică și a început un proces de epurare etnică a evreilor.
Prima categorie profesională care a dispărut din S.C PROSPECȚIUNI S.A. a fost aceea a șoferilor profesioniști din sediu.
Îmi vine în minte un episod din Portugalia. Dave și Phil erau cazați la Tores Vedras. La fel și ceilalți străini care veneau la stație. De la Sercel a venit un francez și un scoțian. În seara din ajun scoțianul și cu Phil au băut mai mult. A doua zi dimineața pe Phil îl durea tare capul, iar scoțianul a murdărit pînă la sosirea în bază portiera cu vomă. O dată ajunsă mașina în bază, Dave s-a apucat să spele mașina cu furtunul, iar francezul să facă poze cu acest incident. Au mai făcut și alții poze cu telefonul mobil.
Și atunci prin extensie mă gîndesc că există un șofer care a fost martor la un eveniment și pentru că știe ceva, a fost începută prigoana împotriva șoferilor. Dar acesta nu știe de noi și de forum. Primul șofer care a plecat a fost Anghel. Sîntem aici dacă ai ceva haios de povestit. Au fost și alți șoferi de casă care știu cîte ceva și nu au plecat în condiții amiabile.
În articolul mă așteptam să nu mai fie concedieri în decembrie 2009. Leatul meu, șoferul nostru de la carotaj Sandu Ion a fost concediat.
O altă categorie profesională care a fost decimată a fost cea a femeilor de serviciu. Femeile noastre de serviciu primeau salariul minim pe economie. Acum acest serviciu a fost externalizat, firma externă avînd și un profit și atunci mă intreb unde este economia. La Chitila este o femeie de serviciu care este așa de muncitoare incît ți-ai dori astfel de oameni pe orice post.
Și nu in ultimul rînd au fost decimați specialiștii. Trei firme de salarii externe s-au perindat în S.C.PROSPECȚIUNI S.A.
Apoi au fost decimați specialiștii cu studii superioare. Motivul invocat a fost că sînt bătrîni și trebuie adus sînge proaspăt. Aici miza a fost și mai mare. Dispărind specialiștii poți încheia contracte de consultanță pentru gașca ta.
Din nou trebuie să-mi aduc aminte de contractul Rompetrolului cu vibratoarele. Pentru că fabrica trebuia să livreze vibratoarele în timp scurt se lucra și sîmbăta, cu plata orelor suplimentare, dar la ele veneau numai americanii bătrîni, deoarece tinerii preferau să se distreze. Era opțiunea lor.
În USA toți cei care aveau o poziție deosebită în firmă mergeau pentru lunch în oraș. Ai noștri americani merg la bufet pentru suma de numai 5 lei și acum 6. Un proverb românesc spune: obrazul subțire cu cheltuială se ține.
Am fost în USA cu Gauzin și cu Gonțoiu. Ei au intrebat la George E. Failing Co. despre un bun inginer american care fusese la Mertz și au aflat că acesta și-a deschis o afacere proprie pe Highway 77 la 5 miles Newkirk și am mers acolo. Erau la început și nu-și permiteau să meargă în oraș pentru lunch, așa că își aduceau pachet de acasă.
Te salut ROMÂNIE țara tuturor posibilităților.
Al dumneavoastră,

Niculae Dobrescu

P.S. Ce nu au înțeles americanii din România este faptul că eu eram mai cuminte în interiorul lui S.C. PROSPECȚIUNI S.A. decît în afara lui S.C. PROSPECȚIUNI S.A. Aștept provincia (intraductibil).

[N Dobrescu]

De curând am văzut pe net o grupare de cinci poze cu Gehrig Schultz. Patru poze sunt cu Gehrig la costum. În ele, Gehrig poartă o cravată albastră sau una roșie. În a cincea poză, Gehrig este într-o cămașă viu colorată, care se asortează cu un concediu în Hawai.
Din nou trebuie să spun că am fost impresionat de personalul cu care am intrat în contact atunci când am fost în USA în anul 1981. În fiecare zi erau îmbrăcați cu altceva, costum, cravată, cămașă, pantofi. Uzanța era că dacă aveai o anumită poziție într-o firmă, trebuia să conduci o mașină conform poziției tale în firmă și să te îmbraci de la anumite firme.
Am locuit la Houston într-un apartament. În același apartament locuise înaintea noastră altcineva care avusese abonament la ziar, așa că în fiecare zi aveam ziarul la ușă la prima oră. Până la plecarea la firmă, zilnic studiam anunțurile din ziar legate de vânzările finale care erau niște chilipiruri. Atunci mi-am cumpărat multe cravate la prețul de două pentru un dolar. Unele dintre ele le-am oferit cadou. Nu erau lucruri second hand sau cu defecte. Era vânzare finală, adică nu mai puteai returna marfa. Tot atunci am cumpărat și niște discuri de jazz la prețul de două pentru un dolar. Un disc cu Kenny Rogers era la prețul de 7.99 dolari.
Al dumneavoastră

Niculae Dobrescu