Burcea Constantin

[N Dobrescu]

Am înțeles că în clădirea Guvernului există un perete sau un culoar sau altceva și altundeva unde sunt tablourile cu foștii prim miniștri. De ce nu ar avea și IPGG, SC PROSPECȚIUNI SA de astăzi un loc unde să fie expuse tablourile foștilor directori generali. Asta ar însemna că avem un trecut, o existență. Am mai spus că dacă avem o siglă în alb și albastru, pe această siglă ar trebui trecut SINCE 1950, așa cum se respectă orice firmă serioasă. În toate materialele de pe Bursă este trecut ca an al înființării 1991. Dacă SC PROSPECȚIUNI SA este păstrătoarea arhivei geologice, geofizice, atunci ea ar trebui să fie și păstrătoarea tablourilor foștilor directori generali indiferent dacă ne-a plăcut sau nu de unul sau altul. Este istoria noastră. În trecut aveam și o zi a întreprinderii, de ziua petrolistului pentru că noi lucram pentru descoperirea de hidrocarburi sau pentru că cea mai mare perioadă am fost subordonați Ministerului Petrolului.
Pentru mine, care am lucrat 42 de ani în IPGG și SC PROSPECȚIUNI SA de azi, Burcea Constantin a fost cel mai reprezentativ director, prin echilibru și prin modul cum aborda problemele. A fost inginer de foraj. Nu a fost cel mai bun inginer de foraj. Nu a fost nici doctor inginer. Nici nu mă interesează ce fel de facultate a făcut: muncitorească, la zi, la seral sau la fară frecvență. Acum în
SC PROSPECȚIUNI SA avem manager cu calificarea de electrician și inginer șef mecanic cu calificarea de strungar.
Burcea Constantin, nea Costică, stătea în capul mesei și se consulta cu specialiștii. Nu era atotștiitor. Știa cine îl sfătuiește de bine sau de rău indiferent dacă erau probleme de electronică, mecanică, geofizică, etc. și lua cele mai bune decizii. Nu era orgolios.
Am trăit vremuri grele. Partidul ne cerea să depășim planul. Nea Costică depășea planul la foraj cu 1.5-2% și în alte locuri cu maxim 4%, pentru că realizările din anul precedent deveneau plan pentru anul curent. Acum planul se depășește într-o veselie și apoi salariații sunt trecuți în șomaj.
Am trăit vremuri și mai grele după cutremurul din 1977, când coana Leana a vrut să ne scoată cu sediul din București. Atunci toți specialiștii din IPGG au făcut front comun, au făcut un memoriu în care au arătat necesitatea existenței în București prin legătura cu centrul de calcul care era o investiție mare.
Sub manageriatul lui Burcea Constantin s-au achiziționat primele stații seismice digitale. Pe prima dintre ele și cu probleme foarte mari pentru că era prototip a lucrat inginerul stagiar II, Gonțoiu Marin, Neica. Au fost încheiate primele contracte externe în Iraq și Siria. Campurile au fost confecționate la SCRUG Buzău, azi desfințată. SCRUG Buzău a fost condusă de jumătate de președinte așa cum își spunea singur: Constantinescu. Și Petre. A fost constituit un colectiv de Tehnologia Prospecțiunii care urma să asigure suportul tehnic pentru calculatorul ce urma să fie adus. Din acest colectiv au făcut parte nume de referință pentru IPGG: Barbu Mihai, Chișcan Vasile, Drăghicescu, Mărgăritescu Dragoș, Pal Liviu și alții pentru care memoria nu mă mai ajută. Toți studiau. Nimeni nu le cerea time sheet. Erau la concurență cu tehnologia. Nu exista internet pentru documentare.
În 1969 s-a început prospecțiunea seismică marină. Nu multe țări se puteau lăuda atunci cu acest lucru. Nici o țară comunistă nu făcea prospecțiuni seismice marine. Anul acesta Bulgaria va începe prospecțiuni în Marea Neagră, dar nu cu forțe proprii.
În mod curent numărul de salariați depășea 4,000, fiecare cu problemele lui sociale.Se spune că la nea Costică intrai cu ideile tale și ieșeai cu ideile lui. O dată s-a dus la el Toma Vasile ca să-i ceară casă, să-l treacă pe o poziție superioară pe listă. Toma Vasile era operator, iar soția era centralistă. Aveau și un băiat. Nea Costică era un bun negociator, i-a spus că nu are case și i-a promis că va încerca să facă ceva. Atunci, Toni, i-a cerut că dacă nu îi dă casă, să-l trimită în campanie de iarnă pentru că nu are unde locui. Era prima dată când se organiza campanie de iarnă. Așa a plecat Toni în campanie de iarnă. Ulterior Toni a primit casă la Așchiuță, pe Calea Griviței.
V-am povestit de prima poziționare a platformei Gloria. În viață am fost un ghinionist. Când platforma Gloria a ajuns la Sulina s-a stricat și HI-FIX-ul. Erau două variante să ajung înapoi pe nava Mangalia: cu elicopterul sau cu o vedetă grănicerească, și nea Costică m-a întrebat dacă sunt de acord să mă lanseze din elicopter pe navă. Am spus DA. Niciodată nu m-am gândit la mine. Altădată am discutat cu nea Costică probleme de personal. Era în 1976. Pelin era plecat în Siria. Eram operator pe navă, inginer de service, șef activitate Hi-Fix. Nu aveam alt operator pe navă egal cu mine și responsabil de lucrarea pe care o făceam. Atunci nea Costică mi-a spus că anul următor se va cumpăra un Hi-Fix nou și că voi fi pe lista de specializare pentru Anglia. Și s-a ținut de cuvânt. Au fost 3 locuri pentru specializare și am plecat doi pentru că au fost strâmbe pentru locul trei. Era dreptul lui Pelin să meargă pentru activitatea desfășurată la Hi-Fix- ul vechi. Și strâmbele au întrebat: Dar în țară cine mai rămîne? Și a trebuit să rămână Pelin.
Anul 1976 a fost un an greu pentru mine. Pentru că nu aveam un operator egal cu mine pe navă, eram într-o alergătură pe scări, la masă, la cabină. La picioare, la tibia, aveam răni care nu se vindecau niciodată, pentru că apărea o nouă lovitură de la alergătura pe scările metalice. Acum am cicatrice de la acele lovituri permanente. Nu mâncam. Înfulecam. Am făcut ulcer. De acest lucru aveam să aflu în 1981, atunci când am făcut fișa medicală pentru Libia. În 2005 s-a găsit un mic Dumnezeu, un fel de șef, să-mi trimită o hârtie cu antetul societății în care imi spunea că-mi va schimba locul de muncă pentru că mi-a fost diagnosticată HTA. HTA am făcut-o pentru culorile alb-albastre.
Nu au fost multe momente de întânlire personală cu nea Costică. O altă întânlire a fost atunci când nea Costică a venit la Constanța pentru depunerea jurământului de credință față de țară. Jurământul îl depuneau inginerii și tehnicienii. De la 2 Mai a venit și Toni. După jurământ, nea Costică l-a înrebat pe Toni ce mai face. Burcea Constantin era apropiat de oameni. Nea Costică avea rudele soției din Eforie, dar niciodată nu a apelat la noi care lucram la Constanța pentru rudele din Eforie. Mai primeam diverse telefoane direct sau indirect prin LAEG că vine nu știu cine în concediu și vrea să fie dus la hotel cu mașina. Acesta a fost Socialismul.
Au fost și oameni care l-au păcălit pe nea Costică. Unul dintre ei a fost mecanicul Vața. Când nea Costică venea la formație,Vața, cu mâinile murdare de vaselină se ștergea pe față, apoi ieșea în fața lui nea Costică și îi spunea: Să trăiți! Fața murdară făcea impresie.
Nea Costică a avut doi copii: o fată și un băiat. La școală băiatul era întrebat ce funcție și ce profesie are tatăl. Băiatul spunea că tatăl său are funcția de Director și este de profesie Director.
Burcea Constatin a fost Director. A ieșit la pensie Director. Voi conducătorii de azi ai SC PROSPECȚIUNI SA nu aveți nici o inițiativă pentru memoria lui Burcea Constantin. Pentru voi totul începe cu voi. Am uitat parola. Internetul nu va dispărea niciodată. Articolul acesta va rămâne pentru eternitate pe internet sau cel puțin în memoria cititorilor mei. Să dea Domnul să fiți cât mai mulți.
Al dumneavoastră

Niculae Dobrescu
29 mai 2012, reședința de vară

PS. Am fost tentat ca în acest articol să folosesc numele unor personaje din zilele noastre. Am reușit să mă domin. În articol sunt cuvinte cheie care să vă ajute să găsiți numele personajelor din zilele noastre. Acest articol este un ciot. Aștept lucrarea voastră la rubrica Răspuns. Vă rămân îndatorat. Geoforumul nu este numai al meu. Este lucrul nostru cel mai de preț. Numai Viorel Dumitrescu a plătit cu suspendarea și concedierea pentru existența Geoforumului. Eu unul sunt acum orfan. Nu mai am părinți. Am numai Forum. Nu sta deoparte, pentru că vei rămâne în afara cercului, adică un outsider. Mai ai o variantă să scri sub pseudonume. Gândește. Nu poți totdeauna să culegi roadele muncii altora. Implică-te. În felul acesta, din poziția în genunchi, te vei ridica în picioare. Te aștept în poziția verticală de demnitate. Dacă ești oportunist și carierist, rămâi la vinclu. În această poziție nu poți reclama că ești abuzat.