4 martie 1977

[tatonulaa]

REMEMBER.

După câte ştiu, dintre numeroşii Bucureşteni dispăruţi în Marele Cutremur din 1977, unul singur îşi desfăsurase activitatea în clădirea IPGG din Coralilor: ing. Nicolau, şeful serviciului cartografic. Deşi fost secretar de partid (!), fusese un om cumsecade, care a dispărut în acel cataclism, împreună cu familia. Locuise la un etaj superior (?6), într-un bloc de pe Hristo Botev. A circulat zvonul că prăbuşirea totală a clădirii s-a petrecut încet, la momente lungi după cutremur, timp în care s-au auzit strigătele de groază ale celor ce se clătinau împreună cu zidurile care scoteau sunete teribile, pe măsură ce se crăpau, prăbuşindu-se. Un spectacol de groază, privit minute în şir de cei din zonă ce-şi părăsiseră locuinţele, de frica unor eventuale replici ale seismului.

Economistul Donea, şi el salariat al IPGG, şi-a pierdut unica fată, studentă eminentă, sub ferestrele căminului studenţilor de la ASE, vis-a-vis de fostul mag. Leonida, zdrobită fiind pe trotuar de câteva cărămizi şi ţigle ce au căzut de sus, chiar la primele mişcări ale scoarţei.

Printre atâtea nenorociri petrecute în doar câteva momente, unii au fost feriţi de orice neplăceri, aproape miraculos. Colegul meu Cojocaru, un topograf bărbos, mare fumător de pipă, a locuit într-un mic apartament situat la mansarda singurului bloc din P.ţa Rosetti care a fost distrus de cutremur, de unde se mutase cu două zile inainte. Cei cu care amicul făcuse schimbul de locuinţă, au scăpat şi ei, întrucât se apucaseră de renovarea spaţiului.

Iată câteva firave urme lăsate acum 35 de ani de un Cutremur care în mod sigur, se va repeta, CÂNDVA!