De abia aștept să vină primăvara, ca să plec la țară, să deschid televizorul după ora 20 și să adorm cu televizorul pornit de oboseală. M-am săturat să văd toate aceste reportaje legate de zăpadă și dezăpezire.
În 1954 nu exista televiziune. Era numai radio, care era deschis tot timpul zilei. Emisiunile începeau la ora 5 dimineața cu imnul de stat al Republicii Populare Române și se terminau cu Internaționala la ora 24. În acele timpuri, eu nu am auzit că 400 de trenuri erau anulate. Transporturile se făceau în principal pe calea ferată. O linie de tren intra la un peron din Hala Obor. În dreptul bisericii Sf. Dumitru era o barieră care oprea circulația pe șoseaua Colentina ca să intre trenurile în Hala Obor pentru aprovizionare. La subsol erau depozite frigorifice în care se descărca pește și carne de vacă irlandeză învelită în tifon.
Imagini din 1954 am văzut acum pentru prima dată la Antena 3. În aceste imagini se vede și un copilaș cu o lopățică în mână. Filmul nu era unul de propagandă. A fost un efort uriaș și o solidaritate umană. Ce este acum este incompetență. Pe viscol am întreținut drumurile de acces la magazia de lemne, la cotețul de păsări, la poartă sau curățenia trotuarului. În 1954 omul de tip nou nu apăruse încă.
După aceea, fiind salariat, partidul prin tovarășul Steriu ne punea la treabă să curățăm zăpada pe strada Coralilor de la biserică până dincolo de poarta 2, pentru că personalul care locuia la Cămin trebuia să ajungă acasă.Atunci nu vedeam nici un enoriaș să dea zăpada în dreptul
bisericii. Directorul Burcea care făcea parte din organizația de partid a sectorului, dădea un tractor cu lamă să curețe strada.
În 1977 m-am mutat pe Colentina și aveam 31 de ani. În bloc nu erau pensionari, cei mai bătrâni aveau 50 de ani și după ce ne întorceam de la servici antrenați la o repriză de zăpadă, continuam la bloc altă repriză fără să ne mobilizeze nimeni la televizor.
După 2000, programul în Coralilor începea la ora 8. Liviu ajungea la servici între 6 și 30 de minute și 7 fără un sfert și croia un drum între boxa 14 și condici. Eu ajungeam la 7 și un sfert și croiam un drum spre WC. Și ceilalți care veneau la diverse ore, înainte de ora 8 curățau
zăpada în dreptul lor.
Ieri la prânz am ieșit afară ca să plătesc factura de electricitate. Zăpada s-a topit și nu avea unde să se scurgă, pentu că nu era curățat la rigolă. Peste noapte această apă a înghețat și efortul soarelui de ieri nu s-a văzut. Dumnezeu îți dă, dar nu îți bagă și în traistă. Zăpada
topită în intersecții era de 15-20 centimetrii. Azi am vrut să traversez Colentina pe trecerea de pietoni și pe verde și nu am putut. Cu toate că era coloană de mașini, o dubiță a rămas ca balega pe trecerea de pietoni cu toate că nu avea unde să se ducă. Printre grilajele de inox ale lui Onțanu era curățat un spațiu de numai un metru de abia putând trece două persoane printre ele. Timpul de traversare este de 12 secunde pentru o lățime de 38 metri. Fast food-ul a degenerat această nație.
Astăzi munca se mimează. Se consumă resurse importante ca să justifice sumele încasate din dezăpezire. Ne văicărim prea mult. Cerem răsplată atunci când ajutăm un bătrân, un vecin. De curând a murit baba mea. Nu a avut copii și nu a vrut să mă înfieze. Eu am ajutat-o cât am putut cu titlu gratuit. Diavolul ia luat mințile și a lăsat 4-5 testamente. Ce bine că nu sunt printre cei desemnați.
Aseară, toată noaptea au circulat turisme pe Colentina, nu taximetre. Ieri a fost o sărbătoare de import: Sf. Valentin. Oracolul din Bălcești spunea că în această zi este bine să-ți tăvălești amanta sau să-ți iubești nevasta. Dar asta cine mai poate, nu cine se laudă.
Al dumneavoastră
Niculae Dobrescu