Din păcate, cele două comentarii ale inimosului user ND, nu au reuşit să-mi limpezească acea întâmplare din interiorul mocirlei comuniste, care au constituit un eveniment absolut inedit: aspiraţia spre o iluzorie LIBERTATE, pusă în practică de doi curajoşi ro. Informaţiile pe care le căpătasem de la alţi colegi, erau puţin diferite.
Moşul din mine poate cu greu concepe că un om atât de meticulos ca NB, a rămas cu minime amintiri asupra „FUGARILOR”, ca oameni. Chiar citind „printre rânduri”.
Iată mai jos, adresa unui site deosebit de interesant al unui fost coleg din IPGG.ul anilor 1964-65. Tânărul şi simpaticul geofizician DINU ŞTEFĂNESCU, coleg şi totodată şef al promoţiei ce-i cuprindea printre alţii, pe N. Moldoveanu, E. Dănănău, T. Suciu şa, a devenit un preţuit cadru didactic, ajuns şef de catedră la Petrol şi Gaze. La jumătatea anilor 70, a „fugit” din RO, cu trabantul său. În final s-a stabilit în Belgia, unde are o splendidă familie. După o carieră de succes, legată de strălucitele studii făcute, de la 65 ani este pensionar şi cutreeră lumea, cu soţia, restul familiei sau cu prietenii. Prin locuri mirifice de pe toate continentele, pe care le puteţi vedea şi voi, dacă veţi vizita acest site. O viaţă de pensionar fără griji, din clasa de mijloc occidentală.
http://www.stefanescu.be
Nu sunt sigur că l-am cunoscut în anii 64-65, în acele1,5 campanii de teren având şefi de form pe Ricu Ştefănescu (cel care peste ani, a fost împuşcat împreună cu un rus de nişte rebeli, prin 90, în Sahara algeriană) şi Taloş, când m-am perindat şi eu pe la primul, însă ne-am „corespondat şi comentat” pe unele forumuri, cunoscându-ne şi în real, la lansarea cărţii sale „Aventuri dincolo de barieră”(*) în toamna lui 2007, la Bucureşti. Datele despre d.nul Dinu Ştefănescu sunt preluate în parte, din carte.
În acel interesant site, spre mirarea mea, am fost onorat cu preluarea unor comentarii despre vrute şi nevrute, întâlnite prin coclauri, în capitolul „Texte”.
PS. Întrucât am lucrat 3 ani, cu ½ de normă, ca topograf, la un Institut al Academiei înţesat cu geofizicieni dintre care mulţi îi fuseseră studenţi, am avut neobrăzarea de a rupe relaţiile cu acest om deosebit, de frica unor scăpări tipic bârfei mioritico-caprine ce s-ar fi putut lipi de mine. Nu aş fi putut colporta unele judecăţi de valoare ce se vehiculau acolo (era un supra plin de geofizicieni academicieni şi doctori care mai de care mai specialist în ….. tot felul de chestii), decât involuntar, dar am considerat mai cinstit să fac o … măgărie pe net. Mă tot gândesc să reiau corespondenţa, turnându-mi cenuşe în cap, dar ….
Aşa că încălecai pe-un scaun ca să mă tot uit la tv, clape şi display …….concomitent …. şi-n acelaşi timp ….., ca tot aplaudacul ce se află mereu în treabă.
laplopulcuportocale
(*) – „Aventuri dincolo de barieră” este o relatare de-o veridicitate tulburătoare, atât a evadării unui specialist de mare valoare (incredibil de MODEST!!) din lagărul socialist, cât şi a primelor mişcări pe care le face un „transfug” pentru supravieţuire, ici, colo. O spun, oarecum în cunoştinţă de cauză, atât prin propria-mi experienţă cât şi cunoscând aventurile prin care a trecut fratele meu, regizor de teatru, decedat în condiţii dubioase la Londra, în 1999. Dinu Ştefănescu a avut puterea, cu greu, să-şi clădească în Occident o nouă carieră, apropiată de cea din ţara natală pe care-o părăsise, datorită inumanei şi insuportabilei apăsări a materializării doctrinei comuniste pe spinările şi în capetele tuturor românilor.