Am ajuns la Budapesta. La recepţie era deja un grup care urma să fie cazat la hotel Ibis. Am stat o perioadă în hol şi avînd în vedere că mai aveam de aşteptat, am ieşit afară ca să filmez hotelul unde urma să stau. Ieşind cu camera de filmat în mană, o fată de la Resurse Umane din Ungaria spune în întuneric, cu un glas stins: Haloo. Era îmbrăcată în negru, blondă, cu o rochie scurtă cît o batistă. Atunci mi-am adus aminte de colonelul de la Rompetrol care ne-a prelucrat cînd am plecat în USA: "Aveţi grijă că vă bagă femei pe gît"
Şi conştiinţa Nu şi Nu.
Nu arăt ca Făt Frumos, dar fata a stiut unde să se uite. În partea din faţă a pantalonului se profila ceva consistent. Portofelul meu mai conţinea ceva EURO, $ si RON.
Am fost mulţumit că pe "piaţa muncii" înca mai reprezentam ceva, sau cel puţin portofelul meu.
Am vrut în Romania un job bine plătit şi am fost refuzat de H & M. Nu mi-a dat nici o şansă. Nici nu m-a primit la interviu. Nici nu aplicam pentru sex ca să fiu refuzat fără probă, dat fiind vîrsta mea înaintată.
Îmi revine în minte o poză făcută de "Antrenorul" la singura şi ultima sedinţă de socializare cu cele cinci zîne. Toate erau îmbrăcate în negru. Negrul este o negaţie a tuturor culorilor şi în acelaşi timp subţiază. Oare cît de subţiri vor să pară ?
Nu mi-am pierdut speranţa că cititorii mei sunt mai inteligenţi decît cei de la Ştiri Prospectate.
Al dumneavoastră,
N Dobrescu
17.07.2011