Iarna lui 1954

[N Dobrescu]

M-am născut în București și am locuit pe strada Rondul Bisericii ,unde era proprietatea bunicilor mei materni. Acum, pe terenul familiei mele este blocul lui Teo. Era o proprietate cu dimensiunile 10x50 metri, pe care erau doua corpuri de casă în prelungire și apoi în fundul curții, anexele. În acele vremuri meteorologia era empirică și se baza pe previziunile lui Topor.
Îmi aduc aminte că atunci cînd am știut să citesc, am citit într-un ziar Universul din anii 1941-1943, o notă în care scria că domnul Topor ne anunță că de Bobotează vom avea zăpadă.
În primele zile a lui februarie 1954 a început ninsoarea, apoi viscolul și zăpada s-a așezat în curțile noastre, pe străzi și a fost troienită. În curte la noi zăpada era pînă la nivelul gardului cu proprietatea vecină, adică pînă la înălțimea de 1,7 metri. Pe Teiul Doamnei era un bloc cu etaj, în care funcționa un cabinet al doctorului nostru de familie și alături locuia fosta mea colegă de la grădiniță. Cu toate că nu aveam nici 8 ani împliniți, m-am dus să o dezăpezesc. Iubire mare.
Școlile au fost suspendate. În 1950, vecinii noștri au cumpărat un teren pe care și-au construit o casă. Drumul lor de acces la casă era de 1 metru pe o lungime de 25 metrii care era îndesat cu zăpadă. Pe timpul acela nimeni nu știa că Iarna nu-i ca vara și că pe viscol nu se intervine. Lemnele de foc erau într-o magazie în spatele curții și tot timpul trebuia croit drumul pînă la magazie. În casă, în spatele sobei erau tot timpul lemne la uscat cu care se aprindea focul. Pe timpul acela nu erau concedii medicale și tata trebuia să se ducă în orice condiții la servici.
Cînd viscolul a încetat, noi trei copii și cei doi ai vecinilor noștri ne-am apucat să facem un om de zăpadă și să bătătorim zăpada ca să construim cazemate. În casă nu intram decît la masă și la somn. Dintr-o curte în alta se trecea pe niște scări de zăpadă. Trotuarele nu erau mai late de 2 metri. Sectoristul trecea pe stradă din curte în curte și ne anunța că dacă nu dăm zăpada de pe trotuar pînă la o anumită oră, ne amendează. Acum ce se spune despre sectorist? Uite, copilul ăla seamănă cu sectoristul. Pe stradă era o canalizare la rigolă și alta pe mijlocul străzii. Ridicam capacul de pe mijlocul străzii și aruncam zăpada acolo, care se topea deoarece acolo la 2 metri adîncime era mai cald. Rigola era curățată ca atunci cînd zăpada se topea să aibă unde să se scurgă. Pe trotuarele curățate nu dădeam cu sare ci cu cenușă. În cartier era o mică brutărie care fusese naționalizată de la Condovici. Dar nu era o problemă căci mama ne făcea la cuptor pîine cu cartofi sau turte. În beci aveam cartofi, varză murată, morcovi.
Acum ce ai în beci Teo? De-ale gurii. Ce știe acest Igaș ? Cînd și-a luat Igaș bacalaureatul?
Vă doresc Igaș cît mai scurt.

Niculae DObrescu