Amintiri din studenție

[N Dobrescu]

În perioada 1964-1969 am urmat cursurile Facultății de Electronică, la zi. În zona Polizu erau cîteva cinematografe și mai multe cîrciumi. După 1965, după moartea lui Gheorghe Gheorghiu Dej, a urmat o perioadă de deschidere și multe filme din Arhiva națională de filme au apărut la cinematografele din zonă. Aveam o bursă de 300 de lei și mai dădeam meditații la matematică și fizică cu 10 lei ora. Fetele nu erau pretențioase ca cele din ziua de azi. Un bilet de cinema redus costa 1,5 lei , iar un cornet de semințe 25 bani, cît un bilet de tramvai. Nici prăjiturile nu erau foarte scumpe(maxim 4 lei), iar țigările străine costau 21 lei. Cînd le luam la prima mînă, de pe vapor, dădeam numai 10 lei. Vă mai aduceți aminte de sceneta serial Tanța și Costel, cu Coca Andronescu și Octavian Cotescu ? Doi mici și o bere. Așa se simțeau oamenii bine. Aceea era România arhaică, nepoluată. Acum oamenii cu venituri obișnuite nu se mai pot apropia de Mama Natură sau de aceea cu înbunătățiri de silicon industrial.
Așa am văzut un film cu Constantin Tănase. În 1945, Constantin Tănase a fost într-un spectacol la Moscova, apoi a plecat pe ultimul drum. Între cele două războaie mondiale, au avut loc niște privatizări externe în Țară. Tănase spunea: Telefoanele le-am vîndut și cu asta ce-am făcut? La fel a fost privatizată distribuția de apă, petrolul etc. După cum vedeți istoria s-a repetat și în zilele noastre. Azi datorită parlamentarilor noștri vorbim mai mult de Ion Luca Caragiale, decît de Constantin Tănase. Davai ceas( Tănase avea cîteva ceasuri la mînă ), davai palton , de la Nistru pînă la Don....
Am avut un văr de-al doilea care era asistent la Facultatea de chimie industrială, care a jucat fotbal la Sportul Studențesc și de aceea am devenit suporter al Sportului. Duminica, la matineu, la ora 10, eram în Regie. Ică Urseanu juca stoper. A murit la 49 de ani. Era perioada cînd Sportul Studențesc juca în B și încerca să intre în A. La Sportul în acea perioadă juca și Mircea Lucescu. Apoi s-a transferat la Dinamo, unde el era extremă și pe partea opusă era Pîrcălab. Mai schimbau posturile între ei. La meciuri mai venea și profesorul meu de contabilitate. Am făcut contabilitate două semestre a cîte 15 cursuri. Trebuia să învăț contabilitate.
La un meci, un arbitru ne-a furat. A plecat la cabină în huiduieli. Un grup de 20-30 persoane l-am așteptat pînă s-a spălat și îmbrăcat. L-am insoțit pînă la Gara Basarab în huiduieli. Nimeni nu ne-a spus că deranjăm ordinea publică și că marșul este neautorizat. Nimeni nu l-a agresat fizic. Tot timpul i-am cerut să recunoască că a greșit. După cum vedeți istoria este ciclică.
Acum îi cer lui Mihaela Horhocea să recunoască că a greșit față de mine. Mihaela eu îți vreau numai bine. Mărturisește. Apoi vei scăpa de apăsarea care este asupra ta.
Eu te înțeleg că este greu pentru tine. Știu că nu mai sînt salariat și nu mai poți să-mi dai o primă netă echivalentă fară referat ca la prima ta greșală față de mine. Eu contez pe inventivitatea ta. Nu vreau să se înțeleagă că te instig la fals. Dar nu ai decît o singură soluție. Un contract de consultanță. Aici nu ai nevoie de pontaj. Ști tu. Eu apreciez banul. Deja ai văzut, onorariul meu începea de la 10 lei, apoi la fiecare 3 ani mă prostituam pentru 150 lei și făceam cerere la Director ca să-mi mărească salariul la termen. Nici alți colegi de-ai mei nu au dus-o mai bine. Ing. Fulea Petre, mai repara cîte un televizor alb-negru pentru două roșii și un castravete. Nu este nici o exagerare.
Așa a fost făcută această Românie din care nu a mai rămas nimic de vânzare.
Apoi va trebui să calculăm majorările de 0,2 % din sumă pe zi de întîrziere, cheltuielile de administrare card, influențele asupra diferenței de pensie neridicate etc., că doar sîntem ingineri și contabil.
Al dumneavoastră

Niculae Dobrescu