Poveste adevărată

[N Dobrescu]

Pînă acum am avut niște priorități în tot ce am scris. Dar există un membru activ al acestui forum care așteaptă un răspuns la ce s-a întîmplat atunci cînd nava Voinicul cu echipajul său a capturat două persoane care s-au hotărît să-și asume riscuri maxime ca să ajungă în lumea liberă. Așadar, unchiule Andrei trebuie să mă citești cu atenție, chiar și printre rînduri.
Voi apela la creierul meu care nu mi-a fost spălat. Se întîmpla cîndva între anii 1972 și 1975. Nu pot restrînge acest interval. Orice campanie începea cu calibrarea cablului marin. Am plecat din portul Constanța și ne-am îndreptat într-o zonă liniștită travers de Gura Portiței. La bord se afla și Negrescu.
Calibrarea cablului s-a terminat după prînz și urma să ne grăbim ca să ducem musafirii la gară. Dacă la ducere am mers în aproximativ 45 de grade, la întoarcere comandantul a luat drumul cel mai scurt neglijînd existența digului de nord. Așa am ajuns cu toată viteza să ne punem pe uscat la Tataia, în zona cunoscută sub numele de pescărie. În acea zonă fundul mării este format din calcar. A fost făcut un sondaj al adîncimii care ne-a arătat că sîntem puși pe uscat. Salvatorul Voinicul trebuia să ceară salvare. Apa nu pătrundea în navă, deoarece fundul navei era solid. Iarna Voinicul era folosit la Dunăre ca spărgător de ghiață. Pușca și cureaua lată ce mai ierni erau odată. Au golit tancurile de balast și au băgat mașina înapoi. Coordonatele Hi-Fix arătau că stăm pe loc. Nava Voinicul nu avea decît un motor valid. A doua zi comandantul Mircea Ionescu a trebuit să suporte umilința și să ceară salvare.
A venit nava Viteazul și șalupa Albatrosul. Vitezul a ancorat într-o zonă unde să nu se pună și el pe uscat, iar Albatrosul a dus parîma de remorcare de la Voinicul la Viteazul. Operațiunea era ceva mai dificilă, deoarece pe Voinicul era montat tamburul cu cablu marin și nu se putea face legarea la cîrligul de remorcă. Voinicul a pus mașina înapoi, iar Viteazul a pus mașina înainte. Dupa cîteva ore coordonatele Hi-Fix au început să arate că nava se mișcă.
Unde ești Felicia Lupu ca să înțelegi ce riscuri mi-am asumat atunci cînd am lucrat pentru
S.C. PROSPECȚIUNI S.A. ?
Nava Voinicul a fost suită pe doc pentru a fi examinată. Spada era ruptă. Comandantul a făcut un raport numit Protest de mare și a fost exonerat de greșelile pe care le făcuse.
În același an , într-o zi liniștită am început un profil de la țărm spre larg travers Eforie. Am lansat cablul marin și am început să tragem. Mergeam cu circa 6 noduri. După două ore de lucru, comandantul a observat pe mare ceva ce semăna a fi barcă și a spus că el are obligația salvării vieții pe mare. Ne-am apucat să strîngem cablul marin, apoi ne-am îndreptat spre barcă și atunci am observat că era o cameră de tractor cu fundul vulcanizat și că mai aveau și un motor detașabil.
Barca avea mobilitate mai mare decît nava și nu s-au supus să-i luăm la bord. A fost coborîtă barca de salvare a navei care a plecat în urmărirea ambarcațiunii. În barcă erau șeful mecanic și cîțiva marinari. Nimeni de la I.P.G.G. Au fost anunțate autoritățile grănicerești.
Într-un tîrziu, după ce au aruncat motorul, canistrele de benzină și alte probe, cei doi s-au supus și au fost luați la bord. Eu eram în comandă și am pus punctul pe hartă unde au fost capturați. Erau în afara apelor teritoriale. Comandantul avea de plătit eroarea de navigație pe care a făcut-o și pe care am descris-o mai sus.
Cei doi au fost tratați bine pe navă. Au fost invitați în careul ofițerilor unde au spus că au plecat cu o seară mai înainte din zona Mamaia nord-Năvodari pe o vreme cețoasă, dorind să ajungă la Istambul. Cred că se întîmpla în luna mai. Unul dintre ei cred că era din Sibiu, pentru că a vorbit cu Nicoară. Unul dintre ei fusese condamnat pentru încercare de trecere frauduloasă a frontierei. Nu mai știu dacă era infracțiune sau contravenție.
Apoi a venit o vedetă grănicerească care a preluat proba: ambarcațiunea si pe cei doi. Au fost legați cu mîinile la spate de un catarg și păziți de un militar în termen cu arma. A trebuit să ne întoarcem și noi în port, deoarece comandantul a trebuit să dea o declarație. Grănicerii i-au supus la această umilință pentru că și ei trebuiau să răspundă de ce nu au păzit sectorul respectiv.
Noi cei de la I.P.G.G. nu am dat nici o mînă de ajutor la capturarea celor doi. Comandantul era Președintele republicii pe navă. Putea să oficieze căsătorii pe navă. Nu știu dacă și între homosexuali.

Al dumneavoastră,

Niculae Dobrescu

[admin]

Poveste adevărată este raspuns la