De ce scriu

[N Dobrescu]

De multe ori mi-am pus această întrebare. La început am scris pentru că aveam altă opinie decît limba oficială, limba obedienței, limba aplecării la vinclu. Voi folosi expresii care nu pot fi traduse de mașini de tradus. Apoi am scris de frică. Da de frică că voi fi dat afară de ultimii veniți. Nu am vrut să-mi murdăresc cartea de muncă cu înscrierea concedierii. Apoi am scris pentru că am fost jignit. și pe lumea asta nu vreau să rămîn dator nimănui.
Am scris pentru că încă mai am amintiri, pentru că am o experiență pe care am trăit-o și nu vreau să plec cu ea între patru scînduri pentru că nu ar încăpea acolo, iar alții să o ia de la zero inventînd roata, focul, etc.
Acum nu știu de ce scriu. Și totuși nu pot să stau deoparte la tot ce se întîmplă în jurul meu.
Priviți la tot acest scandal din aceste zile legat de Raed Arafat care a făcut multe lucruri bune pentru țara de adopție și nu poate critica sistemul din interior. Viorel Dumitrescu nu putea critica sistemul din interior? Cine deține adevărul absolut ? Președintele Băsescu, Tony Paduano ? Ce fel de democrație este asta ? Autohtonă ? De import? Globalizată ?
Am publicat și în prima zi m-au citit zece, apoi în ziua a doua la matineu m-au citit alți zece care cred că nu erau pensionari. De aceea scriu.
Al dumneavoastră,

Niculae Dobrescu