O luptă este viaţa, deci te luptă!

[N Dobrescu]

În viaţa mea nu am primit nimic gratuit. Am plătit totul, chiar mai tîrziu.
M-am angajat la 1 august 1969, apoi pe 23 septembrie am plecat în armată.
M-am reangajat în termen la 1 aprilie 1970. Dreptul la CO apărea dupa 11 luni de muncă neîntreruptă, adică în martie 1971.
Şi atunci ca şi acum, oamenii nu-şi foloseau creierul, aşteptînd indicaţii preţioase.
Am primit cota de zile de CO numai pe ultimele 11 luni lucrate, nu pentru toate cele 13 luni. Erau mai mulţi termeni: vechime în muncă, vechime neîntreruptă în unitate etc. A fost prima solicitare adresată Directorului. Am obţinut avizul de la juridic, unde era Marinescu care avea şi interese personale: avea două fete de măritat, iar soţia era pictoriţă şi nu avea desfacere. Pe timpul acela inginerii aveau căutare.
Dar înainte de toate a trebuit să citesc Codul muncii şi Legea 26 pentru a-mi explica dacă am dreptate şi pentru a motiva cererea mea. Citirea Codului muncii m-a ajutat şi pe mai departe. În afară de cîştigul meu în bani şi zile libere, am avut şi un cîştig permanent: creierul meu nu s-a atrofiat.
Din nou mă urmăreşte principiul simetriei. Ultima mea cerere la S.C. PROSPECTIUNI S.A. este legată de CO compensat. Dar fiindcă nu s-a rezolvat intern, vom ajunge la tribunal. Dar asta este altă luptă. Cred că situaţia este scapată de sub control şi nimeni nu-i mai traduce lui Gehrig despre ce se scrie pe Forum.
Am fost patru. Acum sîntem trei. Nu se moare în fiecare an. Cartea mea de identitate expiră în 2053. Nu o voi preda nefolosită. Şi pentru că vreau acest lucru, totdeauna ma uit din cînd în spate ca să văd dacă am coadă.
Al dumneavoastra pina în 2053,
Niculae Dobrescu