Anul 1986

[N Dobrescu]

După cum s-a văzut, din descrierile anilor 1983-1985, datorită lui Smărăndescu și a lucrărilor pregătitoare pentru rețeaua radio, LAEG obține un TV autolaborator pentru radio pe care se va monta un radiotelefon pe frecvența de 33.600 mhz. Această mașină va fi folosită și de alți ingineri principali atunci când vor merge pe teren pentru intervenții. Primul șofer a fost Mitică Filip. Mașina avea un nume feminin Margareta.
La deplasările din anii precedenți am fost însoțit de oameni diferiți, de la boxa10, de la atelierul mecanic, de la carotaj sau din teren. Am solicitat lui Steriu un om permanent pe care să-l pregătesc , care să poată da relații atunci când nu sunt în LAEG. Așa a fost repartizat la boxa 14 , de la boxa 10, Albeanu Constantin care avea cunoştinţe despre radioreceptoare.
Odată cu venirea mea în LAEG, Ion Gheorghe și Scurtu Adrian nu au mai reparat RTP-uri. Schema electrică de principiu nu era diferită față de alte tipuri de stații de radio, dar piesele erau așezate pe verticală și identificarea piesei unde doreai să faci măsurătoarea era anevoioasă. De aceea am confecționat niște cartoane cu schema cablajului și a așezării pieselor la o scară mărită. Apoi am verificat și grupat emițătoarele din boxa 14, în defecte și bune. Ulterior anului 1983, colectivului radio de la boxa 14 s-a alăturat sing. Dan Gavrilaș. Am avut și oameni în teren care doreau să învețe electronică pe RTP-uri fară să învețe mai întâi teoria. Așa umblau peste tot unde era ceva de reglat, poate o merge. Totdeauna RTP-urile erau sigilate, dar mai sărea ceara roșie. De aceea, Dan Gavrilaș a făcut un RTP martor cu cele 4 plăcuțe care erau conectate cu pini și repara separat plăcuțele defecte. Eu reparam RTP-ul ca un tot unitar și când eram gata cu el se mai rupeau fire. Într-o zi mi-am propus să repar RTP-uri pe frecvența 39.000 mhz care erau defecte. De la ora 8 la 12 nu m-am sculat de pe scaun, nu am vorbit cu nimeni și am reușit să repar 13 bucăți. Toate au avut cel puțin o defecțiune. Eram pe un scaun mobil care se deplasa între raftul unde erau stațiile și birou.
În afară de deplasările din teren descrise în anii precedenți, mai reparam și stații de radio. La începutul fiecărei luni , șefii de formație veneau la raport, la București. Aduceau și stații defecte, RTP-uri sau stații așa cum spuneam pentru radiocomunicații. Într-un an vine cu un Micor șeful de formație Mihai Mitroi actualul Vicepreședinte Prospecțiuni SA. L-am rugat să aștepte 5 minute pentru a stabili diagnosticul stației. Am constatat că defectul era din modulul audio și am înlocuit acest modul. Văzând cum lucrez, Mihai Mitroi îmi spune că așa putea să repare și el. M-am întânlit cu foștii mei colegi care mi-au spus că postul meu de la radio este încă liber . Am intrat pe Bestjobs și am văzut acest lucru. Am fost tentat să aplic pentru acest post. Știu că am scris numai lucruri adevărate despre factori de conducere din Prospecțiuni SA, dar nici unul dintre ei nu a cerut un drept la replică. Aducându-mi aminte de episodul din trecut îmi dau seama că Prospecțiuni SA are încă resurse neexploatate și oameni mai tineri ca mine. Pentru asta este nevoie de un cumul de funcții prin aprobarea altui Vicepreședinte.Ce nu a înțeles atunci Mihai Mitroi și nu va înțelege niciodată este faptul că eu eram bine organizat și nu mă mai surprindea nimic. Dacă eu nu aș fi lucrat așa, mai trebuiau să lucreze și alții care trebuiau să înregistreze sosirea utilajului la LAEG și să facă alt bon de mișcare pentru noul aparat. Și nu în ultimul rând, eu nu aveam alt om care să repare modulul defect.Pentru asta trebuia să fac măsurători pe modul, să identific piesa defectă, să merg la magazie pentru cod, bon și aprobare de a scoate piesa din magazie.Toate acestea le puteam face și după plecarea clientului. Clientul trebuia servit bine și rapid. Cu siguranță, găsirea piesei defecte pe modulul defect nu putea fi determinată de Mihai Mitroi chiar dacă acesta la începutul carierei a fost o perioadă operator la LAEG, atunci când eu eram șef la boxa 7.
va urma
Al dumneavoastră

Niculae Dobrescu

[N Dobrescu]

În anul 1986 voi realiza 83 de zile de deplasare, aproape 25% din totalul zilelor lucrătoare din an. În 1986, Ion Cristian îmi spunea: Niculae, dacă s-ar da primele după numărul de zile de deplasare ca acum 3 ani,(criteriu Steriu – prime 1983) tu ne-ai lua toate primele. Din cele 4 prime trimestriale nu voi lua decât una în septembrie 1986, probabil pentru activitatea depusă pe mare în luna august.
23-30.01.1986 fac o deplasare cu trenul la Giarmata. La stația din bază înlocuiesc tub 12AU 7, 2 tuburi 12 BY 7A, și refac acordul pe emisie. La sonda Sântoma –Uretu, am lipit fir bobină ieșire RF, iar din cuza umezelii datorită depozitării împușcă în codensator. La sonda de la Felnac voi merge două zile pentru rezolvarea problemelor. În fiecare zi merg cu trenul de la Timișoara la Giarmata, apoi plec la sondă atunci când este mașină , ajungând la sondă la ora 12 sau 13. Tensiunea de la generator este de 120-160 v și nimeni nu vede. Stația este alimentată la rețea. Voi înlocui un condensator electrolitic din alimentator, un tub 12AU 7 și condensatorul de neutrodinare. La sonda de la Recaș, se înlocuiește cablu coaxial și se montează borne pe alimentator ca priză pentru alimentarea letconului de 110 volți. Am în vedere ca bagajul personal pentru intervenție să fie cât mai ușor pentru deplasările cu trenul sau avionul.
25.3.1986 sunt la Brigada 3 Foraj la sonda de la Fundulea. Cauza aici este borna oxidată la acumulator și nimeni nu vede. Pupitrul de rezervă este defect și nimeni nu comunică acest lucru. Cablul coaxial are două năzi.
28.3 1986 din nou la Fundulea. Acum a fost făcută o intervenție neprofesionistă la antenă. Vergeaua de antenă este legată cu sârmă. Se înlocuiește piesa de prindere a vergelei.
6.4.86- 7.4.86 fac o deplasare la Ceramica Turda pentru achiziționarea de izolatori necesari Antenei de 30 m cu ridicare verticală pentru Hi-Fix.
15.4.86-23.4.86- deplasare de 9 zile cu mașina Margareta la Gr.12/86, Gr. 13/86, Secția 1 Arad, Brigada 1 Foraj. Începem cu Brigada de foraj. În bază se înlocuiește tubul 7360, se alege altă priză pentru acordul pe bobină. Se înlocuiește un izolator pentru tensiunea de 12 v din sursă. La Sânpetru German, sonda 1117, așteptăm sosirea vagonului unde va fi montată stația, se înlocuiește un tub 12AU 7 și se execută operațiuni de întreținere. La sonda de la Cernei, sonda 1151, se înlocuiește tubul 7360 și două tuburi TT 21, un condensator electrolitic din sursă, se reface acordul pe antenă , se montează borne pentru alimentare letcon. Se realizează o foarte bună legătură cu Giarmata și cu Sânpetru German. La a patra sondă de la Ineu se face o verificare, deoarece aveam deja o legătură bună cu baza. La Secția 1 Arad, șef de secție este Marius Milea. Aici se montează o antenă RTF și un emițător. La Șofronea avem instalat un pilon de antenă de 30 m cu scări și vom monta un emițător Motran cu sursă de alimentare. Pe o mașină de transport muncitori se va monta un alt Motran.
În 23.4.1986 vom pleca spre București și vom realiza legături radio cu stația montată pe autolaborator staționând la Vladimirescu și Sâmbăteni cu Șofronea și Arad. La Păuliș sunt deja dealuri și nu mai putem vorbi.
Sosit în București, mă pregătesc pentru deplasarea pe 25.04. 1986 la Gr.31/86. Aici înlocuiesc microfonul și instalăm un pilon de 10 m.
Între 20.5.86- 26.05.86 un nou circuit cu Margareta la Brigada 4 Minerit, Secția 1 Arad, Grupa 13/86. Deplasarea o fac cu Albeanu Constantin și Sabău Crăciun. Mai întâi mergem la Șinca Veche de unde recuperăm pilonul de antenă de 20 m. Acesta, din 4 ancore mai avea două ancore valide. Nici nu știu cum mai stătea vertical. Margareta noastră avea porbagaj. Am pus secțiunile de antenă pe porbagaj. Îmi aduc aminte de anul 2011 când încă eram salariat și Dave Mc Donald importase din USA un pilon de antenă de 18 m la prețul de 6,000 $. Pilonul meu de antenă , proiectat de mine, era mult mai ieftin. În acea perioadă, era în IPGG, o mare campanie de invenții și inovații. Țara avea nevoie de economii valutare. Mergem și la Porumbacu de unde recuperăm stația și ne continuăm drumul spre Arad. La secția 1 din Arad se înlocuiește RTM și vom realiza o legătură radio la distanța de 30 km cu mașina autolaborator. Grupa 13/86 avea sediul la Timișoara. Aici instalăm pilonul de antenă de 20 m, o stație RTF și realizăm legătura dintre Timișoara și Șofronea. Mergem și la Brigada 1 Foraj. În această deplasare voi schimba prefixul alături de colegii mei.
De ziua copilului, 1 iunie, plec la Constanța pentru 3 zile. Am avut suficient timp ca să-mi fac noul bagaj. În bază montez stația Teleco la acumulator ca stație de rezervă,iar la stația AEL înlocuiesc un tranzistor TIP 35 din sursă. A doua zi merg la vapor și la Tuzla, vizualizez secvența și repar releele de antenă. Apoi încă o zi la Tuzla unde înlocuiesc la un AEL amplificatorul de putere. Vom instala o antenă V întors.
Urmează apoi o perioadă mai mare fără deplasări. De abia în 23.7.1986 voi pleca pentru 4 zile la Grupa 12/86. La Șofronea, sursa de alimentare R8501 este defectă. La Foraj se înlocuiește totul, inclusiv bateria. Informațiile care le primeam de la echipă, de fiecare dată, erau că nu merge stația. Putea fi emisia , recepția, sau alimentarea , de aceea trebuia să fiu pregătit pentru orice.
Va urma
Al dumneavoastră

Niculae Dobrescu

[N Dobrescu]

În perioada 4.8.1986- 22.8.86 , pentru 18 zile am fost la echipa seismică marină și am lucrat pe vapor, înlocuindu-l pe Pelin Anton care a rămas în bază, deoarece Ilea Vasile, magazionerul, urma să plece la pensie și trebuia predată magazia. Magazia a fost predată în prezența contabilei Mimi Bărbulescu și Anton Pelin. Cum a fost ziua de 4 august 1986 am descris deja în postarea Cumetriile. viewtopic.php?f=2&t=100
Pe 5 august plecăm în mare cu nava Marea Neagră, pescador amenajat pentru prospecțiuni seismice. Marea este liniștită. Eu înlocuindu-l pe Pelin Anton pe vapor, care era șef de formație, cu experiența mea de mulți ani pe mare, stabileam profilele pe care să le atacăm și eram și operator Hi-Fix. Aveam la mare un plan lunar de 1000 km, dar de obicei Directorul Varodin ne cerea să depășim planul ca să-i salvăm pe cei din teren care din cauza condițiilor meteo nu realizau planul. În fiecare zi dimineața
transmiteam în bază și la București profilele lucrate și producția realizată. Pentru a realiza orele lunare, trebuia să stăm în mare 17 zile cu 12 ore zilnice. Deja după o săptămână aveam o producție realizată de 700 km. Toți erau îngrijorați. Colegii de pe vapor erau îngrijorați că sub comanda mea se va realiza o producție mare și că aceasta putea să modifice planul, Pelin Anton că eu voi pleca și va trebui să realizeze el același plan în lunile următoare. Eu eram sub supraveghere zilnică și nu puteam să fac niciun pas greșit. Așa au apărut să-mi fie aduse la cunoștință că sunt necesare intervenții la stație, la tunuri ,la cablul marin.Cu toate aceste întreruperi, am ajuns la 1000 km. Nu m-am dus la stație, tunuri sau la pupa ca să văd dacă întreruperile sunt reale. Atunci am apelat la altă strategie ca să fac o producție mai mică. Am atacat profilele cele mai depărtate de Constanța, profile întrerupte, sau profile izolate și care nu se puteau lega de altele. Am întrebat dacă mai lucrăm și am primit răspunsul că da. Așa am realizat în această lună, o produție de peste 1400 Km, producție record.
Când scriu aceste rânduri îmi dau seama că în 1986 se lucra în acord global și eu am fost salarizat la fel ca ceilalți din LAEG și nu ca cei de la echipa de la mare care aveau o depășire de plan de 40%.
Pe 22 august am intrat în port și apoi am plecat cu toții la București. Pe 25 august am mers la LAEG ca să fac decontul. În mod normal trebuia să intru în liber, deoarece numai pentru orele prestate pe mare realizasem orele normate din lună. Pe 29 și 30 august 1986 voi fi la Hi-Fix pentru o intervenție. După un astfel de program susținut, în care nu aveam timpul să-mi fac recuperările, să plec în concediu de odihnă, când ajunsesem la acea glorie când toți aveau nevoie numai de mine , îmi mai puteam dori altceva?
Poate o nouă delegație, care nu va veni curând. Îmi fac încălzirea cu o delegație de o zi la Gupa 31/86. Între 17.10.86-24.10.86 plec pentru 8 zile la Grupele 12/86 și 13/86. Emițătorul din bază de la Șofronea și cel de la Timișoara sunt defecte. Apoi urmează o delegație pe 31.10.86 la Brigada 3 Foraj pe lângă București.
Între 26.11.1986-1.12.86 o nouă deplasare la Brigada 1 Foraj de la Gearmata. De fiecare dată, după ce rezolv problemele , fac o minută cu șeful brigăzii Achim căruia îi aduc la cunoștință problemele constatate, dar nimic nu se rezolvă. Înainte de Sf. Nicolae, o nouă delegație la Brigada 3 Foraj pe lângă București. Pe 6 decembrie avem petrecere pentru că nu era interzisă băutura. Apoi peste câteva zile când alții se pregăteau de Ignat, eu voi pleca într-o delegație de 11 zile la Gearmata, în perioada 10.12.86-20.12.1986. După lungimea perioadei, cred că am plecat cu mașină de la București. Sigur stricăciunile au fost foarte mari.Eu după terminarea intervențiilor plecam acasă.
Al dumneavoastră

Niculae Dobrescu

[N Dobrescu]

Viața se desfășoară între întristare și bucurii. În aprilie 1986 va pleca dintre noi Guguianu Honoriu care s-a ocupat de radio înaintea mea. În 1969 când am venit eu, nu erau mai mult de 50 de stații. Din 1975 vor fi cumpărate RTP-uri , RTM-uri, Micor , etc și în 1981 numărul stațiilor va ajunge la 400.
În 1981, într-un liber de la mare l-am întânlit pe Guguianu în pasaj la Universitate, avusese un accident vascular și se recuperase. Guguianu răspundea de emițătoare, de evidența mijloacelor fixe, de explozoare, de autorizarea stațiilor de radio. Foarte multă muncă pentru un singur om. Până în 1978 iarna eram repartizat la radio și făceam reparații. După 1978, s-a permanentizat activitatea la Hi-Fix/6 și nu am mai putut să-l ajut. Când am ajuns eu în septembrie 1983 la LAEG, Guguianu era pensionat medical. Între timp avusese al doilea accident vascular. În rafturile cu documentație am găsit un registru cu formațiile, operatorii și dotarea echipei din anii1980,1981 pe care l-am păstrat și l-am dus la Chitila, la Pietrărie unde am lăsat lucruri netrebuincioase.
Peste o săptămână de la acest eveniment am fost invitat la căsătoria civilă a fetei economistei noastre Maria Georgescu la Primăria sector 2. Am fost serviți cu bomboane. Acolo era rătăcit și un om sărac, dar curat care nu era din partea nimănui. A primit și el o bomboană. În ochii lui era bucurie. Apoi Cristian Ion a spus : Mai dați-îi. Ochii îi străluceau de bucurie . În acea perioadă bomboanele nu erau contrafăcute.
În postarea din 29 ianuarie 2014 s-au strecurat niște erori, pentru că memoria îmi face feste. Este greu să-ți amintești exact ce ai făcut în 42 de ani de serviciu, cu producție, etc. Niște noi notițe scrise pe hârtie îmi arată că:
-pe 5 august așteptam să încărcăm motorină și de abia pe 6 august am plecat în mare.
-pe 14 și 15 am intrat în port, nu știu de ce. Până atunci am realizat o producție de 527.95 km.
-pe 18 august avem defecțiune la tunuri și realizăm o producție de numai 43.5 km.
-pe 19 august după ce realizăm o producție de 118.5 km, marea ajunge la gradul 4 și suntem nevoiți să strângem streamerul.
-pe 20 august nu lucrăm deoarece marea este gradul 5.
-pe 21 august realizăm 47 km si marea se agită la gradul 5. Am realizat până acum 1116.7 km. Prognoza este nefavorabilă. Vântul este din sectorul sud-estic cu intensificări cu caracter de vijelie.
Solicităm aprobarea de intrare în port.
-pe 22 august, la ora 12 nava este în port și vom pleca cu toții în liber acasă.
Deci depășirea de plan a fost de numai 11.6% și nu de 40% așa cum am spus mai sus.Pentru acord global, voi primi 40 lei, adică o depășire de 1%, care a fost depășirea pe toată întreprinderea.
Al dumneavoastră

Niculae Dobrescu