Anul 1974

[N Dobrescu]

Am plecat spre sfârșitul lunii aprilie la Constanța. Am montat mai întâi stația de la Agigea, apoi în zilele următoare stațiile de la 2 Mai și Cap Midia. Pentru ziua de 25 aprilie 1974 am închiriat un remorcher și am plecat împreună cu Anghel Adrian pe care l-am luat de la Cap Midia să instalăm punctul de la Sf. Gheorghe. Căpitanul șalupei era Paloma și șef mecanic Georgescu, cel mai mare șef mecanic de la Porțile de Fier până la vărsare. Așa se prezentau ei. Am avut la noi o sticlă de azmanțoc. Numai așa a putut șalupa să plece. Curând s-a terminat băutura așa că Paloma a propus să oprească într-un loc la mama lui de unde a venit în brațe cu un borcan de 10 litri de vin. Costul a fost suportat de noi.
La început am executat lucrări pentru IRCM și de abia în luna iulie am început lucrările cu nava Voinicul. Șef de formație a fost tot ing. Pelin Anton.La topografi echipa este formată din Ion Gheorghe și Lupașcu. După montarea cablului marin pe tambur, sosește de la București ing. Negrescu Victor pentru verificarea calibrării cablului marin. Dublăm la ora 14 Farul Roșu și mergem mai la nord de Mamaia și lansăm cablul marin ca să nu fim în drumul navelor și nici să nu ne îndepărtăm de Constanța. După operațiunea de calibrare cu toată viteza ne îndreptăm spre Constanța. O greșeală copilărească a comandantului Mircea Ionescu care nu ține cont de digul de nord de la Constanța, face ca nava Voinicul să se pună pe uscat la ora 19 și 15 minute.Nava era pusă pe uscat la o distanță de cca 600 m vis-a-vis de sediul IRCM de la plaja Tataia. Era zi de vară și încă mai erau oameni la plajă. Când pleci din Constanța și vrei să mergi spre Sf. Gheorghe, mergi într-un drum de 45 grade. Opusul, întoarcerea este 225 grade. Noi am mers intr-un drum mai mare de 225 grade și de aceea am spus că a fost o greșeală de debutant. Negrescu a pierdul astfel ultimul tren pe care putea să-l ia spre București. Până la oprirea navei am sărit două praguri.
S-a făcut un sondaj al adâncimii apei în lungul navei și s-a constatat că nava este bine pusă pe uscat. Voinicul nu avea disponibil decât un motor. Nu eram puși pe nisip, ci pe piatră. Norocul nostru a fost că nu s-a montat marea ca să ne pună și mai bine pe uscat. Degeaba au încercat toată noaptea să bage mașina înapoi că nava nici nu s-a clintit. A doua zi Salvatorul Voinicul a cerut salvare. A venit nava Viteazul și șalupa Albatrosul care a adus parâma de remorcare la noi. Voinicul cu mașina înapoi și Viteazul cu mașina înainte au pus din nou nava în stare de flotație. Era ora 11 și 15 minute. La 12 și 30 de minute, nava era acostată la Cuibul Reginii, urmând a fi suită pe doc pentru inspecție.
În septembrie am mutat punctul de la Sf. Gheorghe la Sulina. Deplasarea s-a făcut cu un remorcher și un dormitor pe lacurile Roșu, Roșuleț. Am înoptat pe un lac și am dat la pește. Specialiștii Pelin și Șerban au dat la răpitori, la linguriță. Gloata a dat la bucățică. Apoi s-a făcut o saramură udată cu corăbioară de Murfatlar. A doua zi, mergând spre Sulina, a fost observat în apă un cadavru pe care l-am dus remorcat la Sulina pentru a fi îngropat creștinește.
În continuare s-au executat profile travers Sulina. Nava intra în Sulina pentru aprovizionare și era acostată în fața restaurantului Marea Neagră. La sfârșitul lui septembrie, am făcut calibrarea rețelei ROM 2. Am ieșit din Sulina pe o mare gradul 7. Am făcut câteva staționări între Sulina și Sf. Gheorghe. Pentru prima dată am dat la boboci. Vântul era din nord, apoi am intrat la adăpost
spre Ciotica- Perișoru. Peste două zile, s-a continuat calibrarea rețelei în zona de sud.
Au fost executate profile seismice până la mijlocul lunii noiembrie. Pentru retragerea aparaturii de la Sulina am închiriat de la UTS Tulcea nava Stuful singura disponibilă, la ora 17. Aceasta era un remorcher de 500 Cp foarte cochetă cu ușile cu geamuri gravate cu o ancoră. La mila 13 a început ceața. Am ajuns la Sulina în jurul orei 21. Nava nu avea radar. A doua zi din nou ceață. Am încărcat toate bagajele de la punct și am revenit în oraș ca să așteptăm ridicarea ceții. De câteva zile nu a mai circulat nici nava rapidă și nici pasagerul spre Tulcea. Erau multe persoane blocate în Sulina care nu mai puteau ajunge la servici la Tulcea. Pe riscul comandantului am plecat pe ceață spre Tulcea la ora 19. Au fost îmbarcate multe persoane pe navă care au vrut să ajungă la Tulcea. Au fost taxate de marinari ca la Pasager. Mergeam din mal în mal. Am ajuns la Tulcea la ora 2 noaptea. Toți cei de la
Geofizică au fost tratați cu o consumație gratuită la restaurantul Delta din Tulcea de către Comandant. La această demobilizare eram cu Grigore Gheorghe pe care dacă îl dădeai afară pe ușă, el intra pe fereastră. Grigore Gheorghe era cumătru cu Anton Pelin. Și așa am primit și acceptat foloase necuvenite care nu au fost anchetate de către DNA-ul de atunci. Oricum, fapta de atunci a fost prescrisă sau cel puțin acesta este un autodenunț.
Al dumneavoastră

Niculae Dobrescu

[N Dobrescu]

În Poveste adevărată viewtopic.php?f=2&t=109 spuneam că nu pot restrânge intervalul în care ne-am pus pe uscat și că acest lucru s-a întâmplat între 1972-1975. Datorită memoriei hârtiei, niște însemnări pe niște hârtii am găsit cu certitudine că ne-am pus pe uscat în anul 1974. De aceea tot ce am scris în Poveste adevărată și Update poveste adevărată viewtopic.php?f=2&t=126 se referă la anul 1974.
Al dumneavoastră

Niculae Dobrescu