Anul 1976

[N Dobrescu]

Anul 1976 este anul în care va fi montată platforma de foraj pe prima locație în baza lucrărilor de prospecțiuni seismice și a unei strategii naționale. Vecinii noștrii bulgari și sovietici aveau același punct de vedere privind granița pe mare, adică prelungirea pe mare a graniței de pe uscat. Cu bulgarii, granița de la Vama Veche era într-o direcție mai mică de 90 de grade, prelungindu-se pe platforma continentală travers Eforie. Cu prietenii sovietici nici nu mai este de discutat după ce pe timpul lui Petru Groza au ocupat într-o noapte brațul Musura, insula Șerpilor, au trasat un cerc cu raza de 12 mile marine cu centrul în insula Șerpilor. Cum ieșeai de pe canalul Sulina, trebuia să mergi puțin în sud, pentru că intrai în apele teritoriale sovietice. Așa că partea română a ales să-și marcheze locul, așa cum face leul, și a instalat platforma Gloria pe prima locație cunoscută sub denumirea Ovidiu 1 Est la o distanță de 72 de mile marine față de Constanța, la o adâncime a apei de 84 de metrii. Apoi după un an jumătate , Gloria va fi mutată pe structura Midia, undeva travers Eforie, la o adâncime a apei de cca 50 metrii.
Pentru această operațiune, răspunderea era mare pentru fiecare întreprindere implicată. Atunci, eu aveam 30 de ani. Ing Pelin Anton era plecat pentru 10 luni la o echipă seismică din Siria.
Lui IPGGH îi revenea sarcina de poziționare a platformei. Era implicat LAEG-ul prin aparatura de care dispunea și serviciul topografic prin personalul calificat.
În decembrie 1975 am efectuat concediul de odihnă, așa că în ianuarie 1976 ne-am apucat cu pregătirea aparaturii, cu aprovizionarea celor necesare.
Inginerul Negrescu Victor care supraveghea activitatea Hi-Fix în lipsa lui Pelin Anton a întocmit în 15 ianuarie 1976 un calendar al operațiunilor , după cum urmează:
3-15 mai montare aparatură. Pentru început Slave 2 va fi montat la Sulina.
15-25 mai- prima calibrare
25-31 mai calculul calibrări și lansarea la apă a balizelor de parcurs
1-5 iunie introducerea constantelor de calibrare și verificarea calibrării
5-10 iunie montarea punctului Slave 2 la Sf. Gheorghe și pregătirea calibrării rețelei
10-20 iunie calibrarea rețelei datorită mutării punctului la Sf. Gheorghe
20-25 iunie calculul calibrării și terminarea lansării balizelor de referință
25- 5 iulie verificarea calibrării, măsurarea balizelor de referință, montarea balizelor de perimetru.
S-a constatat că rezultatele calibrării din iunie 1975 nu au fost concludente.Topografii au motivat că din cauza vizibilității au avut o eroare sistematică. Calibrarea a fost apoi repetată.
Este adevărat că viteza de propagare a undelor electromagnetice diferă de natura substanței peste care se propagă de exemplu: apă de mare, apă dulce, plaje cu nisip, orașe, zone locuite, mlaștini, etc.
Acestea se pot determina prin calibrare și sunt constante pentru o rețea dată. Cu tinerețea mea am provocat o discuție patronată de V.Varodin la care au participat și V.Negrescu, V.Chișcan, Ghe. Nițescu, Galeriu, Drăghicescu și subsemnatul. În fiecare an rezultau constante diferite de calibrare care nu erau grupate. Eu plecam de la filozofia că orice sistem de numerație trebuie să aibă un zero, un nimic.Așa are și sistemul zecimal și sistemul binar, etc. Unde este hiperbola zero? Teoretic în prelungirea liniei de bază. Atunci trebuia să o găsim acolo pe uscat la master. Dar nu am fost înțeles. Această dezbatere a avut loc pe 3 mai 1976.
De aceea se constată în programul nostru pe 1976 importanța dată calibrării.
Plecarea la Constanța s-a făcut pe 4 mai 1976. A fost instalat punctul de la 2 Mai, operatori Vrebca Ștefan și Toma Vasile. Apoi punctul de la Cap Midia, operatori Anghel Adrian și Știucă Constantin. S-a instalat stația monitor de la Agigea unde au rămas operatorii Mihăilă și Grigore.
Aparatura de navă a fost montată pe nava Mangalia unde comandant era tânărul Porumbaru cu care lucrasem și în 1975. Din partea IFLGS țineam legătura cu ing. Horobeanu care nu își prea respecta înțelegerile. Astfel, acesta declară la sediu nostru în 13 mai 1976 că eu am refuzat nava , când el nu era gata cu pregătirea navei.
Se pleacă la Sulina pentru montarea stației. Pe 11 mai se fac probe. Se menține alarma care era și în 1975, datorită unei stații radar de mare putere instalată în zonă. Suntem în grafic.
Nava Mangalia nu poate ieși în larg deoarece are probleme de registru. Rețeaua rămâne în lucru.Pe 21 mai 1976 plec la Sulina pentru o nouă verificare completă. Se înlocuiește un set de contragreutăți pentru o mai bună priză de pământ, se crește curentul în antenă și se înlocuiește modulul IDB. Pe 23 mai rețeaua este normală cu un drift de +/- 0.02. Pe 24 mai 1976 este oprită circulația pe Dunăre.Platforma Gloria este tractată de un remorcher sovietic de 6,000 de CP. Toată suflarea din Sulina este pe cheu. Convoiul are probleme la bara Sulina, dar ajunge în siguranță la Constanța în ziua de 26 mai 1976 unde este acostată în dana 34 pentru sudarea picioarelor până la înălțimea de 120 metrii. Eu am continuat drumul pe canal cu Navrom-ul și pe uscat, ajungând la Constanța pentru întâmpinarea platformei în dana 34.
Va urma
Al dumneavoastră

Niculae Dobrescu

[N Dobrescu]

Pe 29 mai 1976, cu o întârziere de două săptămâni față de graficul nostru, avem nava la dispoziție pentru calibrare. Atacăm locația 1 de calibrare, dar ploaia și vizibilitatea redusă nu ne permit să continuăm calibrarea. După două zile de vizibilitate redusă în care nu am putut efectua operațiunea de calibrare, avem o discuție la Grupul Foraj Marin cu Directorul Horobeanu, comandant Porumbaru, Director tehnic Varodin, ing. Negrescu, ing . Nițescu și subsemnatul , hotărându-se prezentarea navei pentru registru.Pe 3 iunie se continuă calibrarea . Nu reușim decât două locații în zona de sud. Ploaie. Cer acoperit.
4 iunie. Vînt din vest,forța 5, marea gradul 3-4 , cer parțial noros. Se începe la 9 și jumătate calibrarea, apoi timp de o oră avem o defecțiune la 2 Mai. La Agigea beneficiăm de sing. Isac Constantin, în pregătire. Pe 5 iunie cu chinuială terminăm calibrarea în zona de sud. Ca om de schimb în rețea este Costache Gheorghe care cochetează și cu o plecare in Irak. Costache va pleca în liber cu jurnalele de la calibrare din zona de sud. Programul navei este să continuăm calibrarea în zona de nord, la Sulina. Întânlirea cu topografii este pentru 8 iunie la Sulina. Nava face o aprovizionare cu motorină și cu alimente pentru o săptămână.Pe 8 iunie facem 3 locații de calibrare cu vize din zona Sulina și apoi rămânem la ancoră travers Sf. Gheorghe pentru deplasarea topografilor la Sf. Gheorghe. Pe 10 iunie se fac câteva locații cu vize de pe Sacalin și Sf. Gheorghe. Marea gradul 4, vizibilitate excelentă. Pe 11 iunie executăm 5 locații de calibrare în zona Ciotica –Perișoru. Ne întoarcem în port, solicitând Dir. Horobeanu venirea echipei de la Scăieni pentru montarea sâmbătă și duminică a turbo suflantei pentru a ieși luni 14 iunie pentru patru zile pentru lansare geamanduri. În prima zi mergem până la jumătatea drumului unde avem o geamandură de referință, apoi a doua zi lansăm o geamandura G1 IFLGS în zona platformei pe care o legăm cu geamandura de traseu și Farul Roșu din Constanța. Cu câteva zile în urmă s-au turnat la dana 34 lesturile pentru alte geamnduri, urmând a se confecționa și geamandurile.
Se pleacă pe 17 iunie la ora 6 și 37 de minute cu alte două geamanduri. Lipsesc nostromul și schimbul meu Mircea Pascariu. Se lansează G 2 IFLGS și adoua zi G 3 IFLGS. Datorită lipsei lui Mircea Pascariu, servesc masa în comandă, la locul de muncă. Comandantul Porumbaru era un tip foarte inimos și receptiv. Ne întoarcem pe data de 19 iunie 1976.
Echipa de geologi de la Agigea aparține de IGG București și în perioadele noastre de pauză se folosesc de nava Mangalia cu personalul lor pentru Hi-Fix. La Sulina Costache îl înlocuiește pe Silvestu Vintilă, iar Mircea Pascariu refuză să fie al doilea om la schimb acolo.
Directorul Horobeanu apreciază că pe 15 iulie va fi dusă platforma pe locație. Într-o discuție cu reprezentanții IFLGS și militarii de la Direcția Hidrografică se stabilește să se facă un balizaj cu 4 balize reprezentând colțurile platformei și cu o pitulice reprezentând gaura de sondă. Intuiția îmi spunea că atunci când va veni cu platforma va mătura geamandurile și de aceea am propus și s-a acceptat să mai punem 2 geamanduri la 500 m care să creeze 2 aliniamente împreună cu colțurile platformei, la intersecția cărora să fie gaura de sondă.
Din 26 mai 1976 platforma se află acostată la dana 34 și se sudează picioarele . S-a discutat și acceptat să punem și pe platformă un receptor Hi-Fix pentru a cunoaște punctul platformei pe parcurs. Nu am mai instalat receptorul pe o astfel de fierătanie niciodată, mai ales că din port se va pleca cu cca 120 m de picioare deasupra. Se ține legătura cu ing. Telniceanu de pe platformă, fost coleg de facultate cu ing. Negrescu. În acest caz va fi verificat receptorul de la IGG care va fi închiriat. Pe platformă, antena Hi-fix va fi montată pe turla de foraj care are înălțimea de 45 de m, cablul având lungimea mult mai mare decât lungimea standard. Se fac probe la Agigea cu un astfel de cablu pentru a observa influența atenuării. Fac o nouă deplasare la Sulina pentru operațiuni de întreținere.Se așteaptă avizele de ieșire în mare pentru Grigore și Dobrescu care expiră în august.
La începutul lunii iulie este numită conducerea definitivă a Grupului de Foraj Marin, Director Panu Dumitru și ing. șef Seiceanu Septimiu. Acum avem un contact direct, operativ, fără note scrise. La Constanța, prim secretar este Vasile Vâlcu, care a desemnat un secretar de partid de la județeană să răspundă de problemele legate de instalarea platformei. Din partea Comitetului Central răspunde geologul Cristescu.
Va urma
Al dumneavoastră

Niculae Dobrescu

[N Dobrescu]

Pe 8 iulie 1976 se montează receptorul Hi-Fix în camera de comandă de pe platformă. Instalăm antena pe turla de foraj și de la o înălțime de circa 120 de metrii se vede panorama Constanței și a județului. Sunt variații ale contoarelor și datorită macaralelor care sunt în port.
Mai facem o citire a celor trei geamanduri G1, G2 și G3 IFLGS. Se estimează plecarea pe 4 august pentru lansarea geamandurilor de careu.
Pe 19 iulie are loc o nouă discuție în dana 34 la care participă Director Panu, Director Varodin,ing.Negrescu, ing. șef Seiceanu, subsemnatul și americanul Evans. Se hotărește o metodă combinată de poziționare cu un receptor Hi-Fix pe platformă și altul pe nava de însoțire, cu un topograf pe platformă, un careu de balize cu laturile de 100m cu 80 m.
În 24 iulie se face o operațiune de coborâre a platformei. Din cauza masei mari metalice apropiate, pâlpâie alarma.
Pentru 9 august, Directorul Panu ne anunță că vom ieși în mare pentru balizaj. Se pleacă pe 10 august împreună cu o echipă de meteorologi pentru lansarea geamandurilor de careu. Până pe 14 august când ne întorcem în port, se lansează cele 4 geamanduri de careu, se verifică stabilitatea lor și legarea coordonatelor față de G 3 IFLGS. Marea gradul 4 și vântul variabil din sud și vest arată că am făcut treabă bună.
Pe 16 august 1976 trebuia să ieșim în larg cu nava Mangalia în configurația stabilită Grigore-Dobrescu. Se constată mișcări violente la contoarul APC de la Sulina . Am solicitat Directorului Panu un elicopter pentru a rezolva problema în mod rapid. Răspunsul este negativ. Nava Mangalia pleacă cu Grigore și Pascariu în larg fără Hi-Fix, iar eu plec pentru siguranță cu receptorul Hi-Fix de la monitor , cu scule și cu piese de rezervă. În două zile rezolv defectul și mă întorc la Constanța, repar și receptorul de la Sulina pe care-l instalez la Agigea. Pentru data de 20 august este anunțată plecarea platformei având în vedere o prognoză favorabilă.
Se constitue în dana 34 un comandament format din reprezentanți ai tuturor întreprinderilor participante, din partea județenei de partid, militari, elicopteriști, marinari, meteorologi. Din partea noastră participă Director Burcea și ing. Steriu.
Pe 20 august 1976, la ora 4 suntem în port. Este ședință de comandament. Se analizează situația meteo și se stabilește plecarea platformei. La ora 12 și 22 de minute, platforma Gloria se desprinde de cheu.Toți cei care nu au funcții de execuție sunt pe heliport și ne salută. La bord se află și un pilot care dirijează remorcherele. De această dată transportul se face cu forțe proprii. La bordul platformei se află un personal minim de siguranță, ing. șef Seiceanu, Cristescu, comandantul convoiului și ajutoarele sale.
La ora 18 , o nouă ședință de comandament. Se stabilește plecarea mea la nava Mangalia cu o navă militară, urmînd a face schimbul cu Pascariu care urma să urce pe platformă.
Pe 21 august la ora 7 o nouă sedință de comandament. Se hotărește ca cei care urmează să plecăm la platformă, să mergem cu elicopterul până la Mangalia de unde urmăm să ne îmbarcăm pe VT 55. Marea gradul 3. La ora 12 și 55 de minute abordăm platforma și lăsăm câteva persoane. Convoiul se deplasează cu o viteză de 2-3 noduri. În prova babord a platformei se află remorcherul Boldești cu un motor cu puțin mai mult de 2,000 CP. În prova se află Viteazul urmat de Voinicul cu o putere utilă de 1,000CP. În tribord, remorcherul Ocnița, la ureche, de aceiași clasă cu Boldești. La pupa, în asistență, remorcherul militar RM 101.
În jurul orei 14, VT 55 ajunge la locație la nava Mngalia, se pune în bordul de sub vânt unde era pregătit un bocaport, proptit în navă. Eu sar pe nava Mangalia, iar Pascariu cu gentuța lui diplomat sare pe nava militară. Îmi intru în pâine , făcînd o citire la o geamandură de referință din zonă și apoi lansăm pitulicea de sondă. Suntem pe ascultare în UKW pe canal 15. La ora 18 se zărește pentru prima dată la orizont Gloria.
22 august 1976. Nava Mangalia este la ancoră. La 4 dimineața vântul este din NW cu 10 m/s. Ploaie slabă. La ora 7 vântul ajunge la forța 6-7. Dragăm. După 3 ore prinde ancora. Vântul ajunge în orele următoare la 13 m/s și valul până la 2.90 m înălțime.
23 august 1976. Marea gradul 5-6. Nu mai avem pâine. Bucătarul face turte pe plită. 10 și 30 minute. Un elicopter survolează nava Mangalia. Alimentele aduse ajung în mare. Deasupra apei plutesc câteva lămâi. Marinarul Selamet sare în mare și recuperează câteva lămâi pe care le bagă în slip. Gustul acestor lămâi va fi deosebit. Ora 12. Din dispoziția ministrului să citim necondiționat azi o geamandură de careu. Geamandura de careu G 1 portocalie este citită și repoziționată. Ne legăm de G3 IFLGS. În apropiere, nava Câmpulug pe care o citim și-i transmitem poziția. Aceasta are un radar performant și va determina poziția convoiului. Ancorăm la ora 19.
24 august 1976. Platforma Gloria este în apropiere.În jurul orei 8 va intra în careu prin latura 2-4. La ora 7 suntem anunțați că va intra prin latura 1-2. La ora 8, Gloria intră în careu și mătură toate geamandurile. Pitulicea de sondă este sub heliport. Sunt încântați. Se lansează picioarele. La ora 8 și 45 minute platforma este fixată. La ora 9 și 15 minute citim pitulicea de sondă și constatăm că este deplasată. 9 și45 de minute . Ing. șef Seiceanu ne transmite că platforma nu se mai mută și să comunice Dobrescu de la Hi-Fix poziția platformei. Mai facem niște citiri trecând cu nava Mangalia pe lângă platformă și comunic că platforma este deplasată 140 de metrii în 250 de grade. Pentru coordonate definitive, facem un tur de orizont cu vizarea antenei de către ing.Nițescu de pe platformă. Trei locații. Rămânem la ancoră în zona platformei.
25 august 1976. Mai facem 6 locații citiri platformă, apoi ne închidem pe G3 IFLGS și G1 IFLGS. Rămânem la ancoră. Nimeni nu mai are nevoie de noi. A doua zi acostăm la dana 34 la 10 și 30 de minute și suntem liberi.
O altă descriere despre postul Platforma Gloria se află pe Geoforum viewtopic.php?f=2&t=15
Va urma
Al dumneavoastră

Niculae Dobrescu

[N Dobrescu]

În zilele următoare sunt la București unde predau toate documentele legate de montarea platformei, jurnale de la navă, de la monitor, pentru calcularea poziției definitive a platformei. Revin la Constanța. Nava Mangalia a avut un aviz temporar de navigație datorită situației excepționale. Și geologii de la IGG au un plan de lucrări. Domnul Panin speră să prelungească avizul navei până pe 10 octombrie. Rețeaua rămâne în funcțiune. Se execută operațiuni de întreținere a rețelei. Am fost închiriați de Grup Foraj Marin și de aceea solicit o adresă de incheiere a lucrărilor.
Între timp fac o deplasare la București, de două zile, pentru repararea cromatografului de la vecinii noștrii, Laboratorul de toxicologie. Făceam parte din generația de electroniști care au plecat de la tubul electronic. Nu am schemă electrică. LAEG are în dotare un catometru și cu câțiva ani în urmă impreună cu Ion Nicoară am reparat acest cromatograf care era defect de mult. Laboratorul de toxicologie își procurase un cromatograf nou, dar cel cu tuburi era mai productiv. Pentru prima dată în viață am văzut rezistențe în sticlă de ordinul teraohm.
La începutul lui octombrie primim adresa de terminare a lucrărilor de la Grup Foraj Marin. Către sfârșitul lunii octombrie se retrage și punctul de la Sulina. Închiriem de la UTS, nava Azotul. 1976 este anul când ne-am retras cel mai devreme. Retrași la București ne efectuăm concediul de odihnă, recuperările și ne pregătim de campania de reparații de iarnă. Eu sunt repartizat la boxa 14, la emițătoare. Între timp sosește și ing. Pelin din Siria care se va ocupa de întreținerea Hi-Fix-ului.
Al dumneavoastră

Niculae Dobrescu

[N Dobrescu]

Am văzut că în 1975 s-au procurat stații de radio din producție internă RTM. Au ieșit din garanție și avem probleme cu ele. Stația are o mufă dublă, fiecare mufă având 25 contacte. Pinii băieți au un grad scăzut de prelucrare, iar fetele nu au elasticitate. Cele 2 mufe se strâng în panou cu ajutărul unui șurub. Din cauza trepidațiilor din transport avem când recepție, când emisie. Una dintre mufe este pentru alimentări diferite la 6, 12 sau 24 V. Voi înlocui această mufă cu o mufă tip Motorola cu contacte aurite de calitate și voi face legăturile permanente pentru 12 V.
Facem și inventarierea RTP-urilor. Lipsește unul. Guguianu își aduce aminte că a dus unul la Service în garanție înainte de a pleca în concediu. Căutăm bonul de mișcare și nu-l găsim, probabil la rătăcit în hainele cu care era îmbrăcat atunci. Guguianu este disperat. Își aduce aminte de un RPMS pierdut la o formație în trecut. Atunci s-a implicat și Securitatea. După un an de la declararea pierderii, Securitatea a venit la fiecare operator care era la acea formație și le-a răscolit casele.
Merg împreună cu Isac Constantin la IEMI. Nu găsim registrul cu ziua presupusă când a fost dus aparatul. Solicit să fie căutat la raft la Service. Aparatul este găsit fizic și toată lumea se linișteste.
În iarna 1976-1977, Isac Constantin va lucra la boxa 14 pentru depanare RTP-uri.În viitor se vor mai cumpăra și alte RTP-uri care vor fi încadrate la o durată de amortizare de 10 ani.
Al dumneavoastră

Niculae Dobrescu