Dacă în 1990 are loc o polarizare politică privind populația României, în 1991 are loc expansiunea mișcării sindicale.În politică, toți românii au vrut să fie președinți și de aceea s-au constituit mii de partide. Să nu uităm ce s-a întâmplat în 1990:
-mitingurile din București din 11 și 28 ianuarie 1990
-constituirea CPUN
-fenomenul piața Universității
-duminica orbului-20 mai 1990
-mineriada din iunie
-mineriada din septembrie
În ianuarie 1991 apare salariul brut. Deja din august 1990 a avut loc liberalizarea pieții de consum. Piața forței de muncă nu a fost liberalizată. Dobânzile ajung la 240%. La începutul anului aveam un salariu negociat și apoi câteva indexări de salariu. Așa cum în politică toți au vrut să fie președinți, tot așa și în mișcarea sindicală, toți vor să fie președinți de sindicat. Fiecare sindicat format în jurul unei secții urmărește indeplinirea punctuală a solicitărilor salariaților secției. Nu mai există solicitări majore. Conducerea societății care negociază cu sindicatele este formată din:
-Gubandru Traian- director general
-Leafu Ion-șef serviciu organizarea muncii
-Druță Vasile-șef serviciu personal învățământ
La LAEG, președintele sindicatului este Roman Mihai. Sindicatul va fi înscris la Tribunal. În 1991, vom face o grevă de avertisment de 2 ore. Leafu Ion ne va tăia două ore din salariu tuturor celor care am semnat pentru grevă. Cu bani mai puțin pentru 2 ore, nimeni nu va mai semna pentru grevă.
În 10 iunie 1991 are loc transformarea lui IPGG în Societatea Comercială Prospecțiuni SA și înscrierea sa în registrul comerțului sub numărul J40/4072/91. În același timp este elaborat și statul societății. Aici sunt trecute toate lucrările pe care poate să le execute Prospecțiuni. Nu scapă nici lucrarea de dulgherie și implicit a meseriei de dulgher.Despre radio nu se pomenește nimic. Și atunci cum poți să autorizezi stații radio? Numai prin calitățile mele de comunicare. La acea perioadă, Prospecțiuni avea peste 500 de stații radio autorizate în toată țara, cu acoperire națională a asignării frecvențelor. Va trebui să preschimbăm toate autorizațiile cu noua titulatură. Fiecare autorizație preschimbată costă 500 de lei din 1991. Nebunia nu se oprește aici. Cei de la autoritatea competentă, cărora Dumnezeu le-a dat în administrare eterul, vor salarii mai mari și implicit vor să colecteze bani mai mulți. De aceea inventează o formulă de calcul a monitorizării serviciului și spun că din punctul de vedere a eficientizării spectrului de frecvență, o rețea trebuie să aibă 40 de stații.
Pentru rețele cu mai puțin de 40 de stații, se plătește un tarif suplimentar. Stațiile existente trebuie împărțite în rețele care să asigure acoperirea cu necesar a tuturor echipelor, în toate zonele geografice. Trebuie trecută și seria stațiilor, astfel încât la un control să corespundă cu ce ai declarat anterior. Astfel de rapoarte se întocmesc trimestrial și se trimit la Direcția de radio și Televiziune.
Din punct de vedere tehnic mă ocup și de rețeua Hi-Fix. La Sf.Gheorghe- deltă există o barcă. Și ea trebuie autorizată. Trebuie întocmită o adresă și anexat statutul companiei care atunci avea 24 de pagini. Atunci și nici acum nu înțeleg la ce folosea statutul companiei pentru obținera autorizației de circulație a bărcii. Dacă eram persoană fizică, nu mai aveam ce statut să anexez.
Rețeaua radio integrată pe întreprindere , care era solicitată de ministrul Folea dispare din preocupările noastre. Ne ocupăm de stațiile de radio tehnologice. Acestea se aduc defecte la sediu. Deplasările mele în teren se reduc. În plus mă ocup de rețeaua Hi-Fix.
Al dumneavoastră
Niculae Dobrescu