Anul 1969

[N Dobrescu]

Am ajuns la Întreprinderea de Prospecțiuni Geologice și Geofizice prin repartiție guvernamentală. În acea perioadă, învățământul era gratuit, dar aveai obligații față de societate și trebuia să lucrezi trei ani de zile acolo unde era nevoie pentru economia națională. Cei trei ani obligatorii se vor transforma în 42 de ani de muncă.
În ziua de vineri 1 august 1969 m-am prezentat la sediul IPGG din Coralilor 20. Am ajuns la Secretariat. Spațiul era generos, secretară era Geta care o înlocuia pe Ica plecată cu soțul în străinătate. Pe cele 4 uși care dădeau la secretariat scria : Director, Geolog Șef, Inginer Șef, Inginer Șef. Am fost apoi îndrumat spre Personal unde am completat câteva formulare cu date personale.
De aici am mers în fundul curții unde aveam să-l cunosc pe inginerul Negrescu Victor care îndeplinea funcția de șef LAEG, inginerul Steriu Eugen fiind plecat în străinătate. Atunci mi-au fost prezentați inginerii Pelin Anton și Ion Nicoară care erau în București și care urmau să plece la Constanța la echipa seismică marină. Prima zi a fost dedicată instructajului de protecție a muncii de 8 ore.
În ziua de sâmbătă 2 august 1969 am fost împreună cu colegii mei Pelin și Nicoară la întâmpinarea Președintelui USA, Richard Nixon. Fiecare întreprindere avea un loc unde trebuia să se adune în cazul vizitelor președintelui Nicolae Ceaușescu. Stâlpul nostru era în apropierea Podului Băneasa. În buzunar aveam ordinul de deplasare pentru echipa seismică de la Malul Mare, Craiova pentru ziua de 4 august 1969.
Luni 4 august am plecat la Craiova cu trenul și de aici am luat IRTA până la Malu Mare. Am ajuns la baza echipei între 11 și 12. În bază nu erau decât câteva persoane : portarul, magazionerul și revizorul. Toată lumea era pe teren. Mi-am găsit o gazdă în apropierea bazei pentru care plăteam 200 de lei față de 150 lei cât primeam pentru cazare. Seara după ora 19 s-a întors din teren echipa. Șef de brigadă înregistrare era inginerul Ștefan Trușcă, cu 4-5 ani mai mare ca mine. Pe la el treceau toți stagiarii.
Stația era de tip analog cu 24 de canale, Geo Space cu tambur cu bandă magnetică și era montată pe un Ford. Șofer era un veteran, Papi Zaharov. De la Craiova la Ișalnița era o porțiune de șosea cu două benzi și circulam cu 100-120 km pe oră. Pe capota era cifra 9 pentru toate mașinile din întreprindere. Șef de formație era Toma Dumitru, care era în concediu de odihnă, locul lui fiind ținut de Trușcă Ștefan. Zilnic mergeam pe teren cu ajutorul de operator, Nicolae Dițoiu.
Cea mai grea zi pentru mine a fost ziua de 8 august, atunci când toată lumea a luat salariul și eu nu am luat nimic, dar a venit și ajunul zilei de 23 August când am luat prima sumă de bani, avansul. Eram încadrat cu 1560 de lei pe lună, aveam un spor de șantier de 45% la salariul din 1965 pentru meseria mea și mai primeam 150 lei pentru cazare. Atunci un cornet de semințe costa 25 de bani, iar o Eugenia ...65 de bani.
După 23 August am fost chemat la București pentru a merge la echipa de la Constanța.
Deplasarea am făcut-o cu o dubă , șofer fiind Simion Bocan, tatăl lui Mioara. Traversarea Dunării am făcut-o cu bacul. La vitezele care se practicau atunci, deplasarea a durat o zi. La Constanța am stat circa două săptămâni, participând împreună cu ing. Pal Liviu și tehn. Guguianu Honoriu la instalarea stațiilor în unde scurte PYE 125 T. Am făcut și o deplasare în deltă cu o șalupă. Drumul a fost plin de peripeții. Pentru a pleca șalupa din Tulcea, trebuia să-i îndesăm cu băutură pe căpitan și șeful mecanic. După plecarea din Tulcea a trebuit să facem o aprovizionare cu băutură la o alimentară pe o movilă, care era deschisă până la ora 23. Cu câțiva km înainte de a ajunge la SF. Gheorghe, s-a defectat motorul șalupei și am mers în derivă duși de curentul apei. La Sf. Gheorghe nu erau alei pietruite, așa că fetele cu școală mergeau cu pantofii în mână ca să nu spună oaspeții că ele nu au pantofi.
Pe 23 septembrie 1969 am plecat în armată, așa că desfacerea contractului de muncă pentru îndeplinirea obligațiilor militare am făcut-o în termenul legal, adică cu 5 zile înainte. Toamna lui 1969 a fost blândă și în decembrie umblam în veston.
Citesc pe site-ul oficial al lui Prospecțiuni SA că aceasta a fost înființată în 1950 sub denumirea de IPGGH, adică Institutul de Prospecțiuni Geologice și Geofizice pentru Hidocarburi. Greșit. Am trimis la această companie două comentarii în care explic istoria Geofizicii. Cum m-am obișnuit, prin oamenii săi, Prospecțiuni SA este arogantă și orgolioasă. Gehrig Schultz a distrus baza de reparații din Leordeni. Cititorule, dacă vrei să fi bine informat, citește și altceva decât ceea ce scriu eu. Dă o căutare google, Leordeni , 1958, Întreprinderea de Prospecțiuni Geologice și Geofizice, Geofizica.
Al dumneavoastră

Niculae Dobrescu

[N Dobrescu]

În 1969 a fost achizitionată prima stație digitală Geo Space 1700 care va lucra la mare până în 1974, apoi la uscat. A mai fost achiziționat sistemul de radionavigație Hi-Fix, cablu marin și sistemul flexotir. Pentru prospecțiunea seismică marină a fost folosită nava remorcher Voinicul aparținând Administrației Fluviale a Dunării de Jos, AFDJ. Amenajarea navei era făcută de echipa lui Fâșie sub comanda ing. Alexandru Iușan. A fost construită o cabină de fibră de sticlă denumită Apollo, unde era montată o stație analoagă Geo Space și stația digitală Geo Space 1700. Pe acea vreme toate lucrurile se făceau cu cap. Rațiunea de folosire a celor 2 stații în paralel s-a făcut pentru legarea datelor geofizice de trecut. Pe navă mai era montat un tambur acționat hidraulic pentru cablu marin și o macara centrală pentru lansarea flexotirului cu sferele unde era detonată dinamita. Tamburul și macaraua au fost proiectate de colectivul condus de Iușan și construite la Chitila. La sfârșitul campaniei anuale, nava Voinicul era adusă la forma inițială și pregătită din nou ca remorcher la Dunăre și spărgător de gheață.
Citesc pe pagina oficială a lui Prospecțiuni SA la capitolul tradiție și inovație că prima înregistrare digitală s-a făcut în 1972. Asta da inovație. Planul anual de prospecțiune seismică marină era de 4000 de km. Până în 1972 se vor face 10,000 km, adică 200,000 de înregistrări digitale. Se vor consuma 5000 de role. Puține state se mândreau la acea vreme cu prospecțiuni seismice marine.
Colectivul de electroniști de pe navă era format din inginerii Pelin Anton, Gonțoiu Marin, Nicoară Ion, Fulea Petre și tehnicienii Himcenco, Șerban Ștefan, Pascariu Mircea, Puiu Alexandru.
Macaraua era acționată de un marinar, Tarzan, care apoi va deveni angajatul nostru. Colectivul de artificieri era format din 7 persoane conduse de artificierul șef Irimiță. Pe navă mai era ing. topograf Predeleanu Dumitru și șeful de formație Mercea Traian.
Pe catargul din prova era montată antena de recepție Hi-Fix, iar pe cel din pupa era antena stației de radio. Aparatura Hi-Fix era montată în comandă și în camera hărților. Într-o magazie din prova erau depozitate capsele, iar în cea din pupa era depozitată dinamita în batoane de 100 grame. Dinamita amorsată era introdusă într-un tub de plastic și cu ajutorul presiunii apei în tubul flexotir. Explozia se făcea în sfera metalică cu găuri. La început , dinamita și tuburile de plastic erau franțuzești. Ulterior ele vor fi asimilate cu produse românești , la fel și sferele și scaunele de etanșare.
Colectivul LAEG va constui un explozor de 2000 de volți pentru detonarea capselor în prospecțiunea marină. Aici, dracul era Mihai Pudrovschi, care atunci când Trache dădea comanda de foc, Mihai băga o liță în priză și săreau siguranțele. Ing. Dumitrașcu ( Trache) nu-și explica ce se întâmplă. Se emiteau diverse ipoteze legat de curenți vagabonzi, etc.Pe timpul acela oamenii își mai făceau și diverse poante.
În anul 1969 se va construi la LAEG o hală pentru repararea cablului marin cu o masă de lucru pentru intervenții. În același timp se va atașa o anexă la clădirea centrală din Coralilor 20 unde va fi instalat un prim calculator.
Al dumneavoastră

Niculae Dobrescu

[N Dobrescu]

În 1969 conducerea IPGG era formată din:
- Burcea Constantin –Director
- Dr. Dicea Oprea –Geolog Șef
- Varodin Valeriu – Ing. Șef- în acea vreme nu era doctor în științe. Teza de doctorat va fi legată de prospecțiunea marină
- Stamatescu Sever-Ing. Șef mecanic
Echipa de la Constanța aparținea de Secția III, șef de secție era Tomescu Lucian II. La Constanța, Administrator era Dogaru Tudor. Avea un scris foarte frumos, era ordonat și corect. Ștatele se făceau manual pentru fiecare persoană. L-am verificat o singură dată și dacă am constatat că nu greșește, nu l-am mai verificat niciodată. L-am întânlit la Leordeni, în 1989, când am montat stația de radio la SCRUG.
Din cartea de muncă se vede că am fost angajat la Intreprinderea de Prospecțiuni Geologice și Geofizice. În Coralilor nr. 20, salariații ajungeau cu tramvaiul 24 până în Dămăroaia și apoi pe jos, sau cu mașina 61 de la Scânteia, care avea stația IPGG la poarta principală. Poarta 2 va fi deschisă mult mai târziu, după construcția calculatorului, astfel încât camioanele să nu mai producă praf și trepidații.
Al dumneavoastră

Niculae Dobrescu

[N Dobrescu]

În 1969 conducerea IPGG era formată din:
- Burcea Constantin –Director
- Dr. Dicea Oprea –Geolog Șef
- Varodin Valeriu – Ing. Șef- în acea vreme nu era doctor în științe. Teza de doctorat va fi legată de prospecțiunea marină
- Stamatescu Sever-Ing. Șef mecanic
Echipa de la Constanța aparținea de Secția III, șef de secție era Tomescu Lucian II. La Constanța, Administrator era Dogaru Tudor. Avea un scris foarte frumos, era ordonat și corect. Ștatele se făceau manual pentru fiecare persoană. L-am verificat o singură dată și dacă am constatat că nu greșește, nu l-am mai verificat niciodată. L-am întânlit la Leordeni, în 1989, când am montat stația de radio la SCRUG.
Din cartea de muncă se vede că am fost angajat la Intreprinderea de Prospecțiuni Geologice și Geofizice. În Coralilor nr. 20, salariații ajungeau cu tramvaiul 24 până în Dămăroaia și apoi pe jos, sau cu mașina 61 de la Scânteia, care avea stația IPGG la poarta principală. Poarta 2 va fi deschisă mult mai târziu, după construcția calculatorului, astfel încât camioanele să nu mai producă praf și trepidații.
Al dumneavoastră

Niculae Dobrescu