Aplaudacii si bulgarii, faţã cu Sahara (1)

[tatonulaa]

Condiţii de viaţă şi concepţii diferite!

Noi ro, ne-am considerat dintotdeauna superiori vecinilor noștri din sud, posesori de capete tari si cefe groase, deși.....????......

Cam odatã cu echipa de geologi ro, avangarda Rompetrol în perimetrul NC 115 din mijlocul Saharei libiene, a sosit în zonã si grupul de specialiști agronomi bulgari, în cadrul unui contract mai amplu cu o finalitate ce se dorea a fi spectaculoasã (*), ceeace în mare parte s-a si realizat.

Organizarea de santier a bulgarilor a fost net superioarã celei aplicate de noi. Noi am transportat mizerele vagoane din mini șantierele Ro, fără nici o îmbunãtãtire, în mijlocul Saharei. Campurile celorlalți strãini care trebăluiau în pustiu erau mai compacte, oferind condiții de viaţă mai bune, cu excepția unei oarecare liniști. Toate vagoanele noastre aveau aceiași dimensiune, însă erau compartimentate diferit, pentru categoriile de salariați ce urmau sã locuiascã în ele. Aceste categorii erau diferențiate dupã studii:
- trei chiţimii, fiecare cu ieșire direct afarã pentru câte 2 muncitori = 6 persoane ;
- douã cãmãrute pe un mini holişor, fãrã instalații sanitare, pentru câte 1 sau 2 tehnicieni = 2, 3 sau 4 persoane;
- douã cãmãrute pe un mini holişor, cu un grup sanitar, aproape nefuncţional în cea mai mare parte a timpului, dar sursã de mirosuri intense si insecte de diferite dimensiuni, pentru câte 1 inginer sau economist ) = 2 persoane.

Se locuia cel mai confortabil în vagoanele tehnicienilor, impedimentul lipsei instalațiilor sanitare, transformându-se de fapt într-un imens avantaj, spațiul mult mai mare si lipsa mirosului si insectelor fiind o compensare arhisuficientã. Deși instalatorul campului muncea zi de zi la campurile-locuinte prevãzute cu instalații sanitare, mirosul degajat de acestea se simțea pregnant în jurul lor, mai ales vara. WC.urile pentru restul aplaudacilor se afla la cca. 75 m de ultima locuintã, iar duşurile lângă vagoanele-sală de mese, printre campuri!

Un fapt curios a fost încãpãţânarea cu care cei repartizați în aceste mici locuințe mirositoare , zumzãitoare si pişcãtoare au dorit sã le locuiascã pentru menținerea blazonului, fără a încerca o îmbunătăţire a situaţiei!

Fiecare compartiment de locuit avea un aparat de condiționare a aerului, iar la complexul tipic Ro, bucãtãrie-salã de mese (confecționat din patru vagoane tip, lipite între ele pe lungime, pe mijloc având ușile scoase), funcționau permanent cca. 12 aparate de condiționare a aerului, fãrã nici un rezultat însã, datoritã imenselor plite electrice si a cãldurii emanate de mâncãrurile servite într-o aglomerație greu de descris, dar si mai greu de suportat!!.

Campamentul bulgarilor avea o cu totul altã configurație decât al nostru. În puţine cuvinte, la vecinii noştri ne simţeam OMENEŞTE! Faţă de umilele noastre locuinţre sahariene, era o diferenţă de decenii!
................................................
(*) Succesul bulgarilor. De la marginea perdelei de protecţie din eucalipţi a oazei Awbari, spre V , o suprafaţã imensã de pustui (cca. 20 x 3 km) de-o extremã ariditate, nisip si numai nisip, fãrã o cât de micã patã verde, indiciu al existenţei unei plante, delimitatã la N de Questa ridicatã aproape vertical cu 5-600 m, paravan absolut miraculos pentru vânturile sudice ce transportau din Sahel un praf rosu extrem de fin, care se strecura prin cele mai mici orificii si în cele mai protejate incinte, iar la S de majestoasele dune cu înãlţimi de pânã la 150 m, formând siruri aproape paralele, orientate aproximativ E –V, a fost transformatã în zonã agricolã (**), printr-o muncã riguros organizatã a unui grup relativ mic de oameni. Mai puţini decât au fost necesari pentru transformarea splendidei comune Dudeştii Vechi (de lângã Sân Nicolau Mare din Banat), într’o ruinã, în 2, 3 ani de “acţiuni hotãrâte” a celor strãmutaţi aici din Moldova, dupã plecarea întregii populaţii de saşi.

(**)RECTIFICARE – După un număr relativ mic de ani, proiectul a fost abandonat, zecile de sonde pentru apă fiind lăsate în paragină, la „mâna” nisipului nesăţios care le-a înghiţit!
..........................................
- va urma –