Mama

[N Dobrescu]

Îţi mulţumesc că mi-ai dat viaţă şi lumina ochilor. Sînt atîtea lucruri frumoase pe pămînt de văzut. Te-ai sacrificat pentru noi. Ai renunţat la multe lucruri. Cînd eu aveam patrusprezece ani a trebuit să te duci la muncă pentru că nu ne ajungeau banii.
Dar ce mîndră erai la sfîrşitul anului cînd Directoarea anunţa:
Se acordă elevului Dobrescu Dan din clasa .... Premiul I
Se acordă elevei Dobrescu Doina din clasa .... Premiul I
Se acordă elevului Dobrescu Niculae din clasa .... Premiul I
Ştiu că ai mai dus la şcoală şi prăjituri învaţătoarei ca să iau, aşa cum era atunci, nota 5, nota maximă. Toată lumea dă.
M-ai învaţat să fac cremă pentru tort, cum să tai blaturile de pandişpan pentru tort şi alte lucruri.
Am să vin la cimitir să-ţi aprind o lumînare, dar te rog să nu stingi lumînarea pentru că nu ai nici un motiv de supărare faţă de mine.
Ştii, am cîştigat Premiul II pe ţară la concursul echipelor sanitare. El reprezenta 1,5 m de stofă de tergal şi am renunţat în favoarea ta şi a lui Doina ca să vă faceţi fiecare cîte o fustă.
Nu m-ai învaţat cum să lupt împotriva bisericuţelor, a cumetriilor.
Ştiu, nu am luat nici o diplomă în IPGGH, IPGG sau SC Prospecţiuni SA, dar nu a fost din vina mea.
Nu m-ai pregătit nici pentru secolul XXI. Nici pentru economia de piaţă. Meseria care se caută acum este cea de fierbător de bulion sau de gem. Aş fi fost şi eu mîndru la picnic, să am un şorţ în faţă şi o mănuşă în mînă !
Nu mai pot scrie. Am un nod în gît.
Şi bărbaţii plîng uneori.

N Dobrescu