4 Martie 1977

[N Dobrescu]

A avut loc cel mai puternic cutremur din viaţa mea. Dormeam. M-am trezit. Nu ştiam ce să fac. Am ieşit din cameră pe lîngă pereţi. Lumina era stinsă. Am ieşit în curte. Atunci locuiam pe str. Slt. Stănescu Gheorghe. Ştiam că sînt replici, dar acestea nu veneau şi nu erau consistente. Telefoanele nu mergeau. Cînd am considerat că situaţia este sub control, am plecat pe jos din Pantelimon în Tei la părinţii mei. Aici totul era în regulă. Apoi am revenit în Pantelimon la familia mea.
S-a dat drumul la curentul electric, la telefoane. Au început primele evaluări şi Nicolae Ceauşescu a chemat populaţia la serviciu pentru această stare de urgenţă.
Şi pentru că nu am avut nici o pagubă majoră, am plecat la serviciu. Tramvaiele nu circulau. Toată lumea circula pe jos. La Lizeanu, o scară de bloc s-a prăbuşit. Etajul I devenise parter.
În , a venit o furtună puternică. Îmi doream un cutremur puternic (aşa m-am exprimat faţă de fata cu ochelari şi fata blondă) şi blocul din Caransebeş să se scufunde cu un etaj. Etajul IV ar fi devenit etajul III şi aş fi avut mai puţin de coborît, iar astfel aşteptarea mea nu ar fi fost atît de mare. Un capriciu de femeie. În acelaşi timp îmi părea rau pentru Bobo, care ar fi ajuns la subsol. La etajul IV trebuie facută o sfeştanie ca să iasă duhul rău a lui Tony Paduano.
La Dorobanţi am prins un 31 cu care am mers pîna la Scînteia. Apoi din nou pe jos. La poartă în Coralilor era linişte. Portarul m-a întrbat unde merg. La Laborator. Atunci l-am întînlit pe Ionescu George – „Mortu”. Era ora 2 noaptea. La Laborator luminile erau stinse. Am deschis şi am intrat. Totul era în regulă. În boxa 14 era un dulap din lemn şi PFL vopsit în gri plin cu emiţătoare RTP. 400 bucăţi. Era bine încarcat cu centrul de greutate sub centrul geometric. Am dormit pe un scaun, dacă acela era somn.
Acum vin femeile de la audit şi HQ...(şi alte litere) să se fixeze dulapurile de pereţi, să fie puse bare de protecţie la etajerele superioare. Nu au auzit de Hopa MITICĂ.
Nu am înţeles niciodată cum oameni de partid sau cu funcţii de conducere, nu s-au prezentat la serviciu ca să vadă măcar situaţia patrimoniului, să vadă dacă mai au unde lucra. Mulţi dintre ei stăteau în Pajura şi au venit la servici chiar dupa începerea programului, cu toate că nu au avut pagube materiale.
La cutremur a murit Nicolau, şeful de la Cartografi, într-un bloc de pe str. Hristo Botev. Era prieten cu Guguianu şi venea des la boxa 14. Tot el ne-a făcut poze la punctele Hi-Fix şi pe vapor în anul 1970. Datorită lui pot să văd acum cum arătam atunci cînd mi-am dedicat viata unei singure femei: I.P.G.G. cu cosmetizările ulterioare IPGGH şi S.C. PROSPECTIUNI S.A.
Oare a meritat? Acum iau 2 medicamente pe zi, zi după zi. Pentru întreţinere.
Floare albastră, Floare albastră.
Totuşi, este trist pe lume.

Al dumneavoastră,
Niculae DOBRESCU